Zăpadă de foc
Iubirea se-ascunde, prin sufletul nostru, Ți-am scris cu ninsoarea, ce cade în noi... Din fum și argint, strâng stropii de ploi, Suntem două stele, pe cerul albastru. Trec fulgi de zăpadă,
Vântul amintirii
Peste cetățile de dor și gânduri Te-ascult ca pe o ploaie interzisă... Văd cerul meu cum udă-aceleași scânduri Și-n inimă lumina e aprinsă... Dar, stropii cad pe valuri și în munți, La noi
Glasul nopții
Păpădii de argint zboară-n liniștea serii, Norii inimii tale fug pe cerul cu stele, Tu îmi lași altă toamnă cu suspinul durerii Și te pierzi prin nisipul fin al urmelor mele. Le acopăr cu
Suflet de frunză
Aseară plopii de la poartă au tăcut Și aș fi vrut să le-mprumut o lume, Însă la fel ca ei, străin, singur și mut Eram și eu, prin viața asta, fără tine. A mai trecut o zi, un foșnet m-a
