Poezie

Zăpadă de foc

1 min lectură·8 ianuarie 2020

Mediu

Iubirea se-ascunde, prin sufletul nostru,

Ți-am scris cu ninsoarea, ce cade în noi...

Din fum și argint, strâng stropii de ploi,

Suntem două stele, pe cerul albastru.

Trec fulgi de zăpadă, doar vântul m-atinge,

Petale de doruri, prin suflet, îți caut,

Prin ramuri desculțe, un cântec de flaut,

Își pierde cărarea, și-n noapte se stinge.

Râmâne pădurea, în lacrima genei,

E iarnă, dar toamna se-ntoarce acasă,

Mi-e dor s-o mai văd, la fel de frumoasă,

Să-i simt răsuflarea, la gulerul hainei.

Cu versul iubirii, te caut, prin stele,

Iubito, ești câmpul, cu maci de tăcere!

Planeta mea plânge, sub ploi de durere,

În jar ardem lumea și câteva ere!

Cu mâinile-ntinse, spre cerul de fum,

O rugă adie, să-și caute zarea,

Cad lacrimi de foc și tremură marea,

Iar viața în lanțuri, zărește alt drum.

00789

LUCA DANIEL. “Zăpadă de foc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luca-daniel/poezie/14143872/zapada-de-foc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.