Lory Cristea

,,bietul paradis vazandu-l
simte ca-l manaca-n ...:``

L-au chemat, precis
Și Mitică, vine
Crezându-se-n VIS
Cu nădragii-n vine.:)))))

Felicitari si ganduri frumoase pentru voi doua! Va doresc la cat mai multe evenimente de acest gen!
Lory

Eu îți mulțumesc, Elena și am fi foarte onorați de prezența ta și a elevilor tăi în mijlocul nostru. Scrie-mi aici:
sellena_mugur@yahoo.com

cu drag - lory

Mulțumesc Mariana, nu este inițiativa mea personală. Lucrez la un ziar local și mă ocup de un an de zile de evenimentele culturale care au loc aici. Fac acest lucru cu mare plăcere, în speranța că cei mai tineri, în special, se vor apropia mai mult de ceea ce înseamnă spirit: teatru, carte, poezie, muzică bună și tradiție românească.

,,în pielea goală ies gonesc pe străzi
oripilând pe cei cu frac și cu monoclu
îi las ca să mă latre
sunt domni pre limba lor
puroiul monocrom în dame/fanți de ocru``

îi las pe rând
să mă taie să mă-mparte
eu sunt a timpului meu scurs
jumate măreție
jumătate moarte

drag - Lory

,,doar doi îngeri se mai jucau cu partea lor de pământ-cer``

deghizat zeu Daniel, ma bucur sa fiu pe-aproape, prin ganduri, ca e asa racoare:)
drag - Lory

,,abia atunci
voi intra în propria mamă cu aura tatălui
dintotdeauna murit``

abia atunci
și nici atuncea poate
cu legiuni de vorbe
siluite-n spate
și-n fața mea o umbră
numai una
o curvă pe altar
oficiind minciuna

drag - Lory

Băsescu explora zona,
Întors de la Barcelona,
Și-ntreabă pe țap: ,,ești clona?
aaa! mă scuzi, erai cu Rona\'\'

Vali, scriu si versuri:), ma bucur sa te gasesc aici, multumesc.
drag - Lory

Camelia, multumesc mult de cuvinte, traditia si conditia mea de romanca m-au facut sa scriu de multe ori lucruri care in ziua de azi nu mai au valoare pt. unii, pt. altii au devenit chiar insulte... eu tin de ele cat timp cred in ceea ce fac si scriu si/mi este bine de tot:)
drag - Lory

de acord, daca e pt scoala e remarcabil... daca nu e...si mai remarcabil:))) multam
Lory

Luana, ce mult mă bucur că ai fost aici! Mulțumesc!
În seara morții lui, Preda scria la a doua parte a romanului ,,Delirul\'\'. Nu ascund că este scriitorul meu de suflet, de aceea este primul pe care încerc să vi-l reamintesc printr-un eseu, dacă D-zeu îmi va ajuta voi mai scrie și altele.

Mariana Șipoș, cunoscuta realizatoare de programe culturale ale TVR, pune cap la cap documente extrase din dosarul Procuraturii care a anchetat condițiile morții scriitorului în camera sa din Casa de Creație a scriitorilor ce funcționa în palatul Mogoșoaia, dispunând neînceperea urmăririi penale, certificatul medico-legal cu comentariile profesorului Beliș, însemnările misterioase ale unui căpitan (Apostolescu?) de securitate, câteva documente ale Securității privind scandalul declanșat în jurul romanului Delirul, lista manuscriselor confiscate de Securitate printre care s-ar gasi și un ipotetic volum doi al acestui roman și, nu în ultimul rând, niște declarații ale fratelui scriitorului, Sae Preda, ce declara că Marin primise cu ceva vreme înainte câteva amenințări cu moartea, vizând pe el sau pe familia sa. Fără să vrei, citesși acest dosar de (non)existență ca pe un policier, cu precizarea că din anexa carții nu lipsesc câteva poze șocante ale camerei unde s-a petrecut in noaptea de 15-16 mai tragedia.

Poate timpul, ne va spune cum s-a sfârșit scriitorul Marin Preda. Mă gândesc adeseori că ar fi fost posibil să trăiască și astăzi si cine știe câte cărți ne-ar mai fi dăruit...
cu drag - Lory

Multumesc de semn si citire.
Lory

erată: de a mi-o păstra

,,Preda este admirat de Manolescu pentru ca volumul al II-lea din Morometii, de exemplu, „este o carte a adevarului spus pina la urma, drept, fara inversunare, dar nu si fara stringere de inima, despre unul dintre cele mai rascolitoare procese prin care satul romanesc a trecut vreodata“ (Literatura romana postbelica, vol. II, p. 35). Sintem la sfirsitul lui 1967, cronica apare in numarul 50 al Contemporanului din acel an, citeva luni inainte de Praga 1968, dar in plina efervescenta din Cehoslovacia si, mai putin, dar totusi, in Romania. Multi tineri scriitori, precum Tepeneag, contestau atunci deschis regimul din tara. Oare nu putea folosi Manolescu cuvinte mai apasate decit cele din citat si, cum spune el insusi, „adevarul pina la capat“? La inceputul lui 1970, cind febra se potolise, Manolescu scrie despre Risipitorii in numarul 4 din Romania literara, pornind de la o confesiune a lui Preda despre esecul lui, prin 1953, de a continua Morometii, de a scrie adica acel volum pe care l-a publicat abia in 1967. Manolescu explica astfel esecul: „Limbajul autorului se identificase in acest prim roman al sau cu limbajul eroilor, unghiul lui de vedere nu se deosebea de al lui Ilie Moromete; incercind sa descrie mai departe modificarile lumii taranesti, intrate in istoria contemporana, romancierul avea insa nevoie de un alt limbaj, fiindca unghiul lui de vedere nu mai putea ramine acela al lui Moromete. El stia acum mai mult decit personajul sau, il privea din afara, ii confrunta soarta cu vicleniile istoriei pe care primul volum abia le anunta. In cautarea acestui nou limbaj, scriitorul s-a simtit dintr-o data dezarmat“ (II, 39-40). Dupa care criticul citeaza iar confesiunea romancierului, faptul ca, „dezarmat“ fiind in ce priveste lumea rurala, Preda a trecut prin Risipitorii, „romanul unor crize morale“, la noua lume a orasului, pentru care, aparent, limbajul exista. Citesc acum acest fragment cum probabil l-am citit si in 1970, prin transcodare din limbajul esopic in limbaj literal. Preda „voia sa spuna“, probabil, ca el gindea precum personajul sau, victima colectivizarii fortate a anilor ’50, dar ca nu o putea spune atunci ca atare; o va putea spune abia in 1967, „an liberal“ cit a fost. In plus, Preda stia mai mult decit Moromete, stia foarte bine in ce au constat urmatoarele „viclenii ale istoriei“. Negasind in anii cincizeci un limbaj acceptabil, Preda a trecut la romanul „crizelor morale“ pentru care, ce bine!, exista un limbaj acceptabil. La „vicleniile istoriei“, prozatorul, ca si criticul, raspundeau cu viclenia lor: inventarea limbajului acceptabil, a adevarului printre linii, a culturii interstitiului, cum am numit-o in Identitate in ruptura. \'\'

Retrospectiva Nicolae Manolescu (II)

Sorin ALEXANDRESCU

Ne înțelegem în orice problemă, chiar și în aceasta , dar ramân la părerea mea că Marin Preda a fost omorât într-un chip mișelesc, specific celor care la vremea respectivă erau călăii lui Ceaușescu, cei puși să vegheze ca nu cumva un scriitor sau un poet să submineze aura atotputernică a celui pe care-l știm cu toții. Nu am nimic împotriva părerii dvs., dar îmi rezerv dreptul la a mi-o păstra intactă pe a mea.
cu stimă - Lory

Gata Dani, mulțumesc:) mă bucur că ai fost. Ce zici, mergem la noapte la descântat?:)
drag - Lory

Dane... ca să fiu sinceră, eu pun la noapte flori sub pernă, ce-o fi o fi!:)))) mulțam de trecere.
Lory

Multumesc, nea Genunene
Pentru gingașele fapte,
Dacă te-oi visa la noapte
Nu mai cred în Sânziene!

Domnule Genuneanu, Marin Preda nu a fost alcoolic. Practic, până la 50 de ani, el nici n-a băut, dar și după aceasta vârstă, chiar dacă în ultimii ani ai vieții ar fi consumat alcool (care scriitor nu consumă, oare?), nu se va putea spune despre el că a fost alcoolic, ar fi un mare păcat. Marin Preda a murit, după toate probilitățile, ucis de securitate. Dacă ați citit ,,cel mai iubit dintre pământeni\'\' știți că a fost o nebunie din parte lui să scrie această carte în plin regim comunist. În rest, Dumnezeu să-l ierte pe acest mare om, un domn plecat de-acasă ca și țăran, un scriitor român de mare talent și caracter. Va multumesc mult de trecere si cuvinte.

Bine ai spus Serban, multumesc mult de trecere. Cred ca Marin Preda nu suporta prostia si grosolania... ar fi tipat inauntrul sau bunul simt taranesc, pe care l-a avut până în ultima clipă.
Lory

Felicitari amandurora! La cat mai multe carti sa va ajute Dumnezeu! NU CRED CA SUNTETI FERICITI... CI, SUPER FERICITI:)
Lory