Lory Cristea

Pe vremuri , te duceai la bunici cu coșulețul cu un cozonăcel , o prăjiturică , ceva ... Azi, bunicii fug de colesterol și zaharuri. Așa că mama mi-așează-n rucsăcel banane , portocale , suc și mă

când se termină o poveste de dragoste unii își adună în grabă amintirile le învelesc în ziar sau le ascund așa cum îți ascunzi mâinile în buzunare de teamă să n-ai unghiile murdare (.) când

Am visat că aveam un curaj disperat Să mă trec din caietele vechi pe curat Cerșetor să rămân pe la uși de copil De pomană să-mi dea câte-un zâmbet fragil. Am visat că plecam înapoi în

iată omul *** în toate diminețile ochilor vindecați în verde apucă în căușul mâinii linii șerpuite de aer bun pentru întoarcerea întru odihnă și somn pune cap la cap atâtea non-idei de

Toamna când si șerbe jinu\' în frumosu\' nostru sat Tulburelu\' și pelinu\' mă țîn tătă zâua bat Și licoarea păcătoasă pune iute stăpâniri Aproape pi tăt și suflî, satu\' intră-n

vreau să-mi învețe ochii această deslușire care mă împresoară ca un mesaj temut pământul fierbe-n clocot, pământul e în rut natura îl presimte dospind de-nmugurire înnebunesc copacii, femeile,

Aș da de băut sfinte Doamne pân’ la ultimul sfanț Vom bea până vinul ne-o pune lăcata pe gură Să vindece inimă proastă încuvântată-n arsură Desferece mâinii blestemul de lanț Să cânte mierloii

Aș fi vrut să vă cânt about love Dar mi-e rușine cu vioara veche, stricată. E un stradivarius , e-adevărat, A fost a unui bătrân lăutar Care umbla cu ea prin cârciumi Și uneori prin locuri rău

Se mai cunună fetele-n Ardeal În ii de spumă înflorind ca merii, Flăcăi cu plosca chiuind pe cal Și babe-n poartă lăcrimând durerii. Ce forfotă e-n curte la băiat! Se bade bradu-n poartă cum

Întoarce-te la matca iubirii care-n tâmple Ne picura lumina încredințării oarbe Că ochii mei din ochii-ți ar mai putea absoarbe Scânteia viețuirii și focul care-i umple Acolo e o umbră zăludă,

cine te-a pus să cauți în detalii vreo dezlegare, ceva... o plantă de leac știi că-ntr-un gând fulgerat am zărit în vitralii un înger în piele de drac l-am tăcut ca pe-un ochi ce se

eu te iubesc și beznă și lumină al meu ești val fierbând și țărm opus eu te înalț...de tot, acolo sus și coastei tale-i fi-voi rădăcină știu să te aflu rătăcit prin ceață cu ochii-nchiși voi

misiunea poetului este negreșit înainte de toate să se-așeze pe sine de poate ca erou în oricare poveste dacă știe lumină să fie va putea întuneric să vrea să aștearnă cu patima sa la un loc

Eu mă joc cu imaginea mea Un puzzle din mii de frânturi Alb, negru, albastru Copil, femeie, sau ce... Împletind uitări și renunțări Legând și dezlegând sentimente Șterg urmele de pe tălpi Cu

Eu încă mai pot să mă scriu în solfegii Din picuri de ploaie pe drumuri de munte Mă simt ca un hoț stând la limita legii Și cer și pământ fiind gata să-nfrunte. E dreptul la vis și-l păstrez

mă uit cum năruiți sârguincios cu-o barbarie-aproape elegantă de parcă-ați face-o treabă importantă vă năruiți pe voi de sus în jos ce faceți dragii mei cu libertatea ce faceți cu bărbatul și

Cum poate să blesteme poetul care-n sânge Își poartă lanțul groaznic al robului supus Cuvintelor pe care le puse mai presus Decât exemplul sfintei icoane care plânge Să nu-i cereți să

Scriu azi poemul numai pentru tine Ca pe un ultim ceas de lăcrimare E cel de dinaintea-ngropăciunii Când numai oboseala te mai doare. Scriu legănat, \'napoi și înainte Să știi că numai timpul