pantofii unui bărbat

doar odihnind auzul asculți poveștile
celor o mie și-o sută de nopți
copite cotropind drumuri întretăiate
de lava încinsă apoteoză a răsucirilor
firii tainice nespusă nici unui vechi prieten
iată povestea perechea pe ringul de dans
pantofii bărbatului conduc o cavalcadă
pe mare și pe uscat cu sânii femeii la prora
și ochii întretăind clipa doar de ei locuită
rotiți-vă rotiți-vă...
ajunsul nopții va scrie alăturarea pantofilor
roșii cu toc italian

mai spune-mi povestea iederii negre
cu pantofi spălați de roua umbletului
de-a stânga și de-a dreapta stâlpului nesiguranței
caută-ți perechea de jur împrejurul manejului
în care un cal alb de început și-a închis poarta
peste luminile ochilor și ți-a aprins sub piele
toți trandafirii dăruiți ei

am ales de sfârșit povestea gării cu flori
de măceș tremurând de spaima întârziatului
ar ține timpul în loc dar puterea lor a plecat
și ea cu un tren lăsând mărăcinii domesticiți
ca niște bătrâni în pragul morții
e ultima alergare și prima dată
când bărbatul leapădă pantofii
și-ți vine să-i săruți tălpile goale însângerate
cum aleargă cu sufletul pe buze
după ultimul tren