Poezie
copiii singurătății
1 min lectură·
Mediu
lasă-mi vorbă
cum e să-ți înflorească
atâtea singurătăți
pe degete
încât să te pietrifici
noapte de noapte
închis să fii ziua
blestemat murmurat
să sculptezi
aceleași două brațe
încătușate pe trunchiul
măslinului
lasă-mi vorbă
cum e să-ți dorești
să te-nșele iarba
după ce ți-a înmormântat
luminile ochilor
în rădăcini uscate
de otrava pământului
urci o treaptă
și cobori două
până la nivelul lacrimii
în care mori
de șaptesprezece ori
învățând să porți
în tine
copiii singurătății
043.135
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Lory Cristea. “copiii singurătății.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lory-cristea/poezie/154137/copiii-singuratatiiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RHRHRadu Herjeu✓Nu existe vorbe care sa spuna toate astea... Copiii singuratatii sunt muti... iar pietrificarea e un soi de desertificare...
0
LCdacă spui tu Radu, nu contest..totuși mai caut, mulțam de trecere
Lory
Lory
0
CCTraire autentica si profunda! Mergi frumos si drept peste valurile singuratatii, cautandu-te mereu, adevarat argonaut pe marea interioara, depasind amarul vietii si al mortii, fie si pentru minunea rara si fragila care este poezia ce te innobileaza. Felicitari! Voi fi alaturi. Multumiri pentru sincera vizita si deschidere. Sarbatori cu poezie! Raul
0
LCRaul, multumesc de citire si cuvinte, sarbatori frumoase sa fie si pentru tine si pentru noi toti:)
drag - Lory
drag - Lory
0