Poezie
La poarta vieții
1 min lectură·
Mediu
În locul unde zarurile au fost aruncate
Eu am zidit urmele pașilor
Zei cu ochi de onix
Stând de pază la poarta vieții
Cu șapte lumânări negre
Mereu aproape prin moarte
Aruncă năvodul asupra peștilor blestem
Miroase-a plumb și-a ardere de lege
Iar Dumnezeu s-a furișat să doarmă
Sub crengile copacului copil
Furtună de sânge mocnește cerul
Iar lacrimile icoanelor au inghețat
Diamante ucigașe pe obraji de ceară
043.219
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Lory Cristea. “La poarta vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lory-cristea/poezie/137008/la-poarta-vietiiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
emotională, plină de sentiment..dar fii convinsă-Dumnezeu Nu Doarme!!!
0
Erika, asa este, desi uneori...ma-ntreb daca n-o fi obosit si EL.... multumesc:)
drag mereu - Lory
drag mereu - Lory
0
Interesanta poezie ai aici Lory. Interesant si modul in care plasezi zeii si pe Dumnezeu in acelasi context.Sau poate si de aceea ,Dumnezeu s-a furisat sa doarma , pentru ca se simte ..izgonit!?!?
De meditat.
Toate cele bune,
De meditat.
Toate cele bune,
0
nu stiu cum se simte El, Nancy... de fapt ce stiu?... nu stiu mai nimic, dar asta nu ma-mpiedica sa-ti multumesc de citire
drag - Lory
drag - Lory
0
