Poezie

Tata mare

1 min lectură·18 august 2005

Mediu

Nu pricepeam deloc ce-o să se-ntâmple

Vedeam că-i toată casa în picioare

Și-ntr-un târziu mi-au spus care-i pricina

Se pregătea să moară tata mare.

Și chiar s-a dus la fel cum i-a fost firea

Cu zâmbete și glume deochiate

Încât și popa când citea psaltirea

Jurai că nu vorbește despre moarte.

Iar el, ca bradul prăbușit de vânturi

Părea, cu ochiul stâng, șiret că face

Spre cele două babe bocitore

Care-l jeleau orăcăind vivace.

Și-am întrebat-o-n taină pe bunica

Dacă sunt ceva rude cu bătrânul

Iar ea mi-a spus că-l ajutau, cu rândul

Să bată prune sau să strângă fânul.

001.731

Lory Cristea. “Tata mare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lory-cristea/poezie/136947/tata-mare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.