Poezie
Arca lui Noe
poezie proastă...aproape nătângă
1 min lectură·
Mediu
Te-am găsit la ușa mea
Și nu te-am chemat înăuntru
Am închis lăsându-te-n prag
Iar tu ai venit la fereastră
Printre florile mele
Vecine cu suspinele naive
N-ai mușcat din mărul
Pe care l-am uitat pe masă
Și n-ai băut din apa neîncepută
Te-am găsit, ești aici
Printre cuvintele dragi
Și primesc să urcăm de mână
Pe arca lui Noe
053.822
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 60
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Lory Cristea. “Arca lui Noe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lory-cristea/poezie/123104/arca-lui-noeComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Nu e triata romanta Hanelle, nici macar nu e romanta:), e ... ,,tango in Harlem`` from touch`n go :)
multumesc - cu drag - Lory
multumesc - cu drag - Lory
0
erata: trista
0
BR
Am sa spun si de ce, dar sper sa nu faci un superchat cum se intampla de obicei in subsolurile autorilor care scriu asemenea texte, unde lume multa se pupa si se aplauda degeaba. Dar pana la clasicul chat am sa spun ce nu-mi iese mie la numaratoarea din punct de vedere literar si publicabil.
„florile mele / Vecine cu suspinele naive” e o expresie contemporana nu numai lui Ienachita Vacarescu dar si tie, se pare, din moment ce ai scos-o din zdrobitorul anonimat al planctonului lingvistico-poetic ce-l respiri, ce rau era daca spuneai, „florile mele, fir-ar, pe care nu le-am udat de-o saptamana”?
N-ai mușcat din mărul /Pe care l-am uitat pe masă /Și n-ai băut din apa neîncepută” alta gaselnita biblico-mistico-ce mai vrei tu, ca o natura moarta pusa acolo doar pentru ca-ti inchipui ca volens-nolens ar trezi, prin incarcaturile pe care le-au adunat de-a lungul timpului „marul” si „apa neinceputa” cine stie ce fioruri poetice (ma lasa rece).
Nu mai zic de regasirea, unde altfel?, printre „cuvinte dragi” ca sa urci pe arca lui Noe. Confuz cu cine urci, era un catel, un pisic, iubitul tau (printre cuvinte?), de ce l-ai lasat la usa?
Uite-asa supravietuiesc tiparele de poezie proasta; abia astept sa vad cum te urci in titanicul ala de arca si sa-ti fac din batista.
„florile mele / Vecine cu suspinele naive” e o expresie contemporana nu numai lui Ienachita Vacarescu dar si tie, se pare, din moment ce ai scos-o din zdrobitorul anonimat al planctonului lingvistico-poetic ce-l respiri, ce rau era daca spuneai, „florile mele, fir-ar, pe care nu le-am udat de-o saptamana”?
N-ai mușcat din mărul /Pe care l-am uitat pe masă /Și n-ai băut din apa neîncepută” alta gaselnita biblico-mistico-ce mai vrei tu, ca o natura moarta pusa acolo doar pentru ca-ti inchipui ca volens-nolens ar trezi, prin incarcaturile pe care le-au adunat de-a lungul timpului „marul” si „apa neinceputa” cine stie ce fioruri poetice (ma lasa rece).
Nu mai zic de regasirea, unde altfel?, printre „cuvinte dragi” ca sa urci pe arca lui Noe. Confuz cu cine urci, era un catel, un pisic, iubitul tau (printre cuvinte?), de ce l-ai lasat la usa?
Uite-asa supravietuiesc tiparele de poezie proasta; abia astept sa vad cum te urci in titanicul ala de arca si sa-ti fac din batista.
0
L-am lasat la usa uite-asa ca sa nu fii tu super incitat de poezia mea, si ca sa ai si tu ce sa scrii in seara asta, ca vad c-ai abandonat vechile ranchiune, m-ai gasit pe mine, e ultima oara cand iti raspund, pentru ca fiorul poetic nu se da cadou, daca e bine, daca nu atat am putut eu sa scriu. M aiarta, nu pot sa-ti multumesc, si nici sa te mai chem pe amaratele mele de texte, o, tu...mare creator de frumos:)
Lory
Lory
0

in spate orasul e negru si mort
da mana mylady si hai sa fugim
in albele panze ne sufla speranta
si nu cauta de e trista romanta
suntem inca tineri, si inca iubim