Poezie
Lutul care sunt
1 min lectură·
Mediu
Mi-am băgat mâinile adânc
În lutul care mă-mbracă
Scormon febril, cu ochii deschiși
Ochi crescuți în fiecare deget
Nimicul se-așează pe scaun
Dincolo de cenușiul ferestrelor neștiinței
Instinctele plâng într-un colț
Iar iluziile beau vin negru
Gros, ca un cheag de sânge
Secundele-și curăță aripile
De-o povară imaginară
Iar eu șterg praful de pe sufletul meu
Cu vântul târziu al copilăriei
Orbecăind în neștire
La poarta întredeschisă
A adolescenței prea devreme trecute
Abia acum văd că sufletul meu are gură
Și-i desenez un zâmbet fals
Pentru situații de criză
Sărut pământul rece și plec
Înainte de-a-L trezi pe Dumnezeu
093.329
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Lory Cristea. “Lutul care sunt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lory-cristea/poezie/118126/lutul-care-suntComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Nu stiu...il sterg, dar incepe sa se transforme-ntr-o crusta, pe care mi-e frica sa n-o folosesc intr-o zi ca pe-o platosa de care sa nu mai pot scapa. Multumesc de citire si vorbe.
drag - Lory
drag - Lory
0
MM
nu poti sa zici ca esti lut si apoi sa publici o poezie despre asta. daca zici ca esti lut atunci ar trebui sa te porti ca si cum urmeaza sa devii o caramida sau o ulcica. dupa parerea mea mergea mai bine \"lutul care este\" si apoi sa fi facut o poezie despre cum e cand iti dai seama de lut.
0
eu sunt pentru desprafuiri repetate... sufletul nu poate sa stea cu aripile stranse, nu da bine pentru circulatie (apar chegurile)... cand isi flutura aripile, inerent, o parte din praf se duce... poate chiar praful de creta cu care desenam uneori fortati de evenimente gura aia de smilie...
0
Asta e ciudat. Chiar am primit astazi de la cineva din biserica, o fagaduinta pe care scria: \'Iata ca nu dormiteaza, nici nu doarme, Cel ce pazeste pe Israel\'. Deci, Loredana, Dumnezeu nu prea doarme. Ca idee, e dragutel textul. si ca metafore. Cateva greseli de constructie... Care zgarie urechea. Nu mai incepe un vers cu vocala cu care ai incheiat versul precedent. Ies cacofonii(versul 2-3). Mai multa atentie la forma.
Toate cele bune!
Toate cele bune!
0
sau sa-l lasam in adiere vantului din cand in cand, e la fel de bine Hanelle, oricum, e ceva ca ma gandesc sa-l curat, de eventualul praf...de creta :0
drag de tine - Lory
drag de tine - Lory
0
Multumesc de trecere si observatie Catalina, daca nu-mi spuneai, cine stie cat ar fi ramas aici. Bine ca ai fost:)
drag - Lory
drag - Lory
0
Căutând în lutul care ești, ai lăsat în urmă copilăria, te pregătești să treci și de adolescență și mai scuturi praful de pe suflet, praf așezat de iluziile care au băut vin negru! Chiar dacă îți desenezi un zâmbet fals, căutarea asta, te-a descoperit pe tine, ție și a meritat!
Drag,
Magdalena
Drag,
Magdalena
0
Cautand in lutul care ma acopera, trec uneori si dincolo de el, Magda, din ce in ce mai des, sa nu se stranga prea mult praf, in locul de unde ma plamadesc pentru viata. Multumesc de trecere, e asa de bine cand te gasesc prin paginile mele!
drag de tine - Lory
drag de tine - Lory
0

Te citesc de mai mult timp (cam de când m-am și înregistrat pe site) și-mi placi, găsesc umbre de praf și de pe sufletul meu...
Și-o mică greșeală strecurată - (a-L)
iulian