Mireasa in purpura

Fuge de alb fetița ca de boală
Și bănuiesc eu care e necazul
Deși cuminte merge pe la școală
Ea a sărit totuși de mult pârleazul

nu te mai framanta, sa nu faci riduri
parleazu` n-am sarit, e prea devreme
mai bine lasa-te de aste ganduri
si comenteaza-ma pe alte teme:)))

Dar tu, Florine, uite-s curioasa
De unde stii, baiete, asa de bine?!
Fetita asta mult prea curajoasa
Ajung sa cred ca l-a sarit cu tine!

În rochie de foc, fetița noastră,
O să își facă-așa cum vrea damblaua
Și de va pune și-o bentiță-albastră
O vom vedea mascotă pe la... Steaua.

:)
asta ca să știi că glumesc

ca nuca in perete-ai nimerit-o
ma faci sa rad cu lacrimi si suspine
mascota esti chiar tu amice
ia uita-te-n oglinda mai Florine
he he he..si eu glumesc

as fi vrut sa spun ca epigrama e una si poezia e alta...deci sa nu confundam marfa cu ambalajul, daca ai ceva de spus la poezie , bun rau ..ok multumesc, nu transforma intr-o tembela parodie ceea ce nu e o epigrama

place poemul… nu obosește prin expresii inutile.. e simplu, gândit, cu idee, poate puțintel cam stângaci, pe alocuri, ca formă..
place ideea.. albul e prea pur, ireal… prea rece –mă bucur că iarna e pe sfârșite :) – albul nu e nici măcar o culoare, mai degrabă o senzație ce cuprinde „mari așteptări”, absurde așteptări…. (scuze… tâmpenii personale :) ).. revenind… purpuriu, nuanță frumoasă, mă gândesc la viață, trăire, obraji… finalul, „am sărbătorit/Sfârșitul alb de miei prin abatoare” sugerează o abordare pozitivă , decât cea prezentată în prima strofă „Mi s-ar părea un fel de pașaport/Al unui miel ce-l duceți la tăiere.”.
nu mă înjura, dar ai încercat versul alb?… Albul acesta poate fi benefic :), poate da cursivitate… uneori fuga după rima are tendința de a sufoca ideea.. e doar o părere…
revenind iar… de fapt „Sfârșitul alb de miei”… mă face să-mi aduc aminte de unele lucruri.. pe plan literar, de plecarea lui Nică din satul natal, atunci când te rupi de o lume și pleci spre alta poate mai altfel, poate mai matură, poate mai bună….a spune multe despre nespus.. cred că asta e poezie.. eu am citit-o pe pagina ta…

cu un zâmbet

Ionuț

Iti multumesc Ionut, si-ti spun cu toata sinceritatea ca stiu ...poezia mea e stangace, sunt pe drumul de inceput, am incercat si versul alb, mi-e cam frica de el, sa nu rada de mine:), dar ma simt asa de bine sa gandesc in rimele astea..uf!...am multe de spus despre locurile in care traiesc...dar inca mi-e frica sa scriu despre ele, n-as vrea sa gresesc.Deocamdata, caut...caut.
cu drag-Lory