Părinții lui dorm sub cruci, în cimitir,
Iar el rămase singur și biet orfan,
Copil sărac, cu chipul blând de martir,
Rătăcitor pe-un vechi părăsit maidan.
La margine de drum, flămând și gonit,
Un
Te-ai zămislit din lut și din pământ,
Un trup fragil din carne și din dor,
Cu pieptul ars de soare și de vânt,
Și pulsul cald al propriului popor.
Am visat că ți-au crăpat coastele,
Din piept curgea
Era odată, într-o casă veche,
Un liliac ce nu-nflorea nicicând;
Peste poieni stătea mereu de veghe
Și se tot apleca sub recele vânt.
Era acolo, neclintit de vreme,
Și își purta destinul ca un semn
LM