Prin satul nostru, printre meri și pruni,
Trăia bătrânul Lică, om cu mintea trează,
Petrică, gospodar cu juninci și porci nebuni
Făcea negoț cu vite, cu tact și cu emfază.
Iar Mitică, între dânșii,
Iată prima fractură în trupul lumii:
Adam strânge în gât un rest din fructul oprit,
un nod crescut din vinovăție,
ce-a îngropat în țărână
ecoul legii divine.
Pe gâtul Evei, ca un rever de
Părinții-i dorm sub cruci, în cimitir,
Iar el rămase singur, bietul orfan,
Copil sărac, cu chipul blând de martir,
Rătăcitor pe-un întins, părăsit maidan.
La margine de drum, flămând și gonit,
Un
Te-ai zămislit din lut și din pământ,
Un trup fragil din carne și din dor,
Cu pieptul ars de soare și de vânt
Și pulsul cald al propriului popor.
Am visat că ți-au crăpat coastele.
Din pieptul tău
Era o dată, într-o casă veche,
Un liliac ce nu înflorea nicicând.
Peste poieni stătea de veghe
Și se-apleca la câte-un vânt.
Era acolo ,neclintit de vreme
Și își ducea firescul demn.
La geam, stătea
LM