Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@lorena-iuliana-marisLM
Lorena Iuliana Mariș
@lorena-iuliana-maris
Poezie

Rădăcina castanului

Un pui de om și-un pui de câine-orfan...

2 min lectură·
Mediu
Părinții lui dorm sub cruci, în cimitir,
Iar el rămase singur și biet orfan,
Copil sărac, cu chipul blând de martir,
Rătăcitor pe-un vechi părăsit maidan.
La margine de drum, flămând și gonit,
Un câine slab se târâia greu prin vânt;
Purta credința-n omul ce l-a rănit
Și-o foame grea îi mistuia trupul frânt.
S-au întâlnit sub castanul înfrunzit,
Doi bieți pribegi, fără casă și hotar;
Copilul l-a privit cald și i-a zâmbit,
Și i-a întins, sfios, singurul său dar.
Doi oropsiți sub cerul greu, nemilos,
Și-au împărțit și foamea, și amarul;
El îi dădea din pâinea lui, tot sfios,
Iar câinele purta tăcut calvarul.
Băiatul îi vorbea iar de-a lui mamă,
De casă, de tată și de povață;
Câinele îi simțea tăcuta dramă,
Îi era scut în zbuciumata viață.
Dar într-o iarnă, trupul lui prea plăpând
N-a mai putut să biruie acel ger;
S-a stins încet, cu mâna lui tremurând
Pe blana lui, cu ochii duși către cer.
L-au dus apoi spre vechiul trist țintirim,
Lângă părinți, sub greaua brazdă de lut;
Dulăul biet, paznic mut și anonim,
N-a vrut să plece de lângă cel pierdut.
Au curs zăpezi și ploi pe vechiul mormânt,
I-au stors puterea, plânsul tot i-au secat;
Dar el păzea mereu același loc sfânt,
Păstrând acel legământ neîntinat.
Albise blana lui după prea mulți ani,
Iar pasul lui devenise tot mai rar;
Stătea culcat pe frunze vechi de castani,
Veghea tăcut la propriul lui altar.
În ultima lui iarnă, către seară,
S-a strâns încet lângă piatra lui de veci;
Sub ramuri, alb, părea cioplit din ceară,
În frigul mut al nopților mult prea reci.
Și-a culcat tâmpla albă pe țărână,
Pe locul străjuit de-un bătrân copac;
Iar zorii i-au găsit, mână în mână,
Sub rădăcina castanului sărac.
Doi pui s-au stins sub cerul pur, diafan:
Un pui de om și-un pui de câine orfan.
0235
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
309
Citire
2 min
Versuri
46
Actualizat

Cum sa citezi

Lorena Iuliana Mariș. “Rădăcina castanului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-iuliana-maris/poezie/14204752/radacina-castanului

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGPGeorge Pașa✓
Textul este o expresie a sensibilității creatoare, chiar dacă mai sunt probleme cu stăpânirea prozodiei: pierderi de ritm și de măsură a versurilor, rime prea facile, ultrauzitate. Ideea ar fi ori să se vină cu ceva nou, mai aproape de "spiritul veacului", ori să se scrie în vers alb, dacă nu se poate oferi mai multă muzicalitate versurilor.
Este impresia mea, dumneavoastră scrieți cum vă îndeamnă inima!
0