Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@lorena-iuliana-marisLM
Lorena Iuliana Mariș
@lorena-iuliana-maris
Poezie

Rădăcina castanului

Un pui de om și-un pui de câine-orfan...

2 min lectură·
Mediu
Părinții-i dorm sub cruci, în cimitir,
Iar el rămase singur și orfan,
Copil sărac, cu chipul de martir,
Rătăcitor pe-un părăsit maidan.
La margine de drum, flămând, gonit,
Un câine slab se târâia prin vânt;
Purta credința-n cel ce l-a rănit
Și-o foame grea în trupul lui cel frânt.
S-au întâlnit sub castanul înfrunzit,
Doi pribegi fără casă și hotar;
Copilul l-a privit și i-a zâmbit,
Și i-a întins, sfios, singuru-i dar.
Doi oropsiți, sub cerul fără milă,
Și-au împărțit și foamea, și amarul;
El îi dădea din pâinea lui puțină,
Iar câinele îi purta, retras, calvarul.
Băiatu-i povestea de-a lui mamă,
De casă, de tată și de povață.
Câinele-i ședea la piept cu teamă,
Scut îi era prin viața șugubeață.
Dar într-o iarnă, trupul lui plăpând
N-a mai putut să biruie prin ger;
S-a stins încet, cu mâna tremurând
Pe blana lui, cu ochii către cer.
L-au dus apoi în vechiul țintirim,
Lângă părinți, sub brazda grea de lut;
Dulăul păzitor, rămas iar anonim,
N-a vrut să plece de la cel pierdut.
Au curs zăpezi și ploi peste mormânt,
I-au stors puteri și lacrimi i-au secat,
Dar el păzea același petic sfânt,
Un legământ de prietenie ne-ntinat.
Se-ncărunțise blana peste ani,
Iar pasu-i devenise tot mai rar;
Stătea culcat pe frunze de castani,
Veghea tăcut propriului altar.
În ultima lui iarnă, către seară,
S-a strâns încet la piatra lui de veci;
Și-a stat sub ramuri, ca odinioară,
În frigul mut al nopților prea reci.
Și-a culcat tâmpla albă pe țărână,
Acolo unde l-așteptase-un veac;
Iar zorii i-au găsit, mână în mână,
Sub rădăcina castanului sărac.
Doi pui s-au stins în universul diafan:
Un pui de om și-un pui de câine-orfan...
0211
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
281
Citire
2 min
Versuri
46
Actualizat

Cum sa citezi

Lorena Iuliana Mariș. “Rădăcina castanului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lorena-iuliana-maris/poezie/14204752/radacina-castanului

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGPGeorge Pașa✓
Textul este o expresie a sensibilității creatoare, chiar dacă mai sunt probleme cu stăpânirea prozodiei: pierderi de ritm și de măsură a versurilor, rime prea facile, ultrauzitate. Ideea ar fi ori să se vină cu ceva nou, mai aproape de "spiritul veacului", ori să se scrie în vers alb, dacă nu se poate oferi mai multă muzicalitate versurilor.
Este impresia mea, dumneavoastră scrieți cum vă îndeamnă inima!
0