loredana tudor-tomescu

Ca tine nimeni n-a știut Nici ce, nici cât, nici cum, nici când S-atingă fără să păteze. Ca tine nimeni...nici în gând. Ca tine nimeni n-a știut Să spună-atâtea prin tăceri, Să dea enorm

Cad stelele Ca o ploai e de vară, Grăbită să se împrăștie Pe caldarâmul ars. Cad stelele Din afișele de cinema Pe scările rulante ale metroului, Din afișele teatrelor Într-un abonament

Intr-un bar pentru marmote Neperechi și cam purii, Te-așteptau să vii călare Pe trei(?!?) mâțe belalii Două foci, intrate nașpa, Fără \"viză\", pe neve, Să le spui, da\' pe șestake, Unde-ți

Esteta-n amanunt, pan\' la absurd, Profund preocupata de-amabalaj, Te pierzi total la cel mai mic defect Si-ti intra toate cele in sevraj O cuta n-ai la rochie si nici Macar intre sprancene

nu, nu ai cum să separi iubirea de durere... nici de tristete... nici de prăpăstii... ar fi ca și cum i-ai extirpa unei femei un sân cu argumentul că așa-i mai bine, mai frumos în fond,

In creierul Noptii S-a-nfipt, ca un cui, Singuratatea De atunci, noptile mele Sunt cam nebune Isi fac de cap in sangele Poluat de cuvinte Nescrise Smogul e gros Lacrimile-mi curg,

mi-e dor de vorbe coapte-n miez de iarna, mi-e dor de jocul nostru de-a ispita mi-e foame de cuvinte, dor de sunet si-n sange, creier, nervi imi e nichita mi-e prea devreme pentru-asa

Gâlgâie atât de tare Sângele durerilor tale Neurlate la maxim, Încât eu însămi gust sângele ăsta, Mă-mbăiez, fără să vreau, în el, Amețită de mirosul de victimă. Tragic, sufletul tău nu mai

Uită-te la mine, Hai, uită-te Dacă ai curajul Să-ți vezi îngerul Preschimbat în fantomă. El a murit Fără lumânare, Fără dragoste, Luând cu sine Un munte de disperare, O prăpastie de

M-a abordat, direct, un nene De sănătate m-a-ntrebat, Se tot uita pe sub sprâncene, Deși era cam expirat. I-am spus că-mi merge de minune Și că plesnesc de sănătate, El se văita de gâlci și

Îmi place cum săruți, Cum faci dragoste și cozonaci, Cum arunci cu vazele dupa mine, Cum pomenești numele meu Asortat cu o mie de draci, Dar cel mai mult îmi place Cum urli tu la mine, Fără

Doamne, du-ti mana la tampla mea! O sa te sperie bataia surda Si galopul disperarii-prin mine ca la ea acasa. Doamne, du-ti mana la tampla mea Sa-mi simti gandurile cum se zbat, Gata sa ia

Bataia cu bulgari dintre indragostiti A devenit razboi adevarat. Micile sicane se preschimba-n orori, Chemarile devin imperative, Rugamintile se maturizeaza, fatal, in comenzi. Concesiile au

Gust fericirea ca pe ceva ciudat Cu teama de a nu da de otravă Sub aroma necunoscută până azi... Înfig dinții în fructul ăsta rar Și mă gândesc dacă e sau nu cazul Să-mi pun ultima

Heeeeei, ce faci aici, în miezul noptii? Scobești cu lingura diurnă dupa praf de stele? Dar, vezi tu, Luna și-a închis șantierul Din lipsă de materie primă Și nu mai poate face comenzi ferme De

Blondă, ‘naltă și fragilă, Decorată-avangardist, Șerpuire de reptilă Și cu-n zâmbet foarte trist, O distanță implicită Impunând prin pasul rar, Tu, avere ilicită, Tu, esență de budoar, Mi

Injectează-mi morfina unor cuvinte frumoase, De iubire sau nu, Să nu mai doară atât Ruperea mea din pământ, dintre prieteni, din tine... Hai, o singură doză și gata, Ba nu, Make it double So

Privește-mi cearcănele Și-ai să-nțelegi insomniile mele Și crizele-de-tine. Numără-mi ridurile Și-ai să afli cu câți ani am îmbătrânit Căutându-te. Ascultă-mi bătăile inimii Și vei știi cu

Cand negru-o sa te-nchida De tot in non-culoare Furandu-ti chiar si-albastrul Ce-ti curge prin artere Vei stii că-i ceasul-țipăt De-o ultimă schimbare Ca viața nu-ți mai poate Retroceda

Gândurile tale Ca niște clape de pian Imaginează simfonii Pe care numai trupul meu Indrăgostit Ar ști să le interpreteze Fără greșeală. De data asta nu o s-avem public, Nu-i nevoie de

\"Cineva\"-și măsura fericirea-n centimetri, Tu te-ntrebi dacă ți-ajung secundele, Iar eu am o colectie impresionantă de nopti... Centimetrul cineva-ului E singura fericire reală,

Tu, lanț peste o nouă mare tristețe Eu, \"a șasea brățară pe gleznă\" Tu, gură roșie-necată-n alb de vată Eu, verde crud otravind destine nepermise Tu, agățat pe peretele de la răsărit al

Ronțăi din ultimul dialog cu tine Ca din singurul fursec cu stafide rămas Dintr-o cutie, ieri întreagă încă... Ronțăi, plescăi pe vârful limbii replici spiralate, marinate-n sucul propriu -al