Lohmuller Beatrice

Este ultima zi din ultimul an Și ultima oară când am să mai plâng, Căci este primăvară și vreu să te am! În ultima clipă, în brațe eu te strâng! Așa cum de pe cer, norii se duc Și sentimentul

E frig afară, cade ploaie, Nu mai este cald, nici soare; A venit bătrâna toamnă! Vara s-a retras să doarmă. Străzile sunt tot mai goale, Pe cer nu vezi păsări să zboare; Totul este

Recurg la vorbe goale și fără de-nțeles; Greu îmi este-n viață, nu am de ales; Doamne, daca Vrei să mă chinui iar, Pentru mine-i cert că lupt în zadar. A plouat, este noroi și-i apă peste

De ce ne-am născut? Și înainte de asta Ce nume am avut? Si ce legătură avem cu lumea? Aș vrea să trăiesc Pentru că-mi place; Dar văd că mereu reușesc Numai ce-mi displace. Vreau să mă

Și iarăși te înalți din libera-ți cădere Și aripa ți-o vindeci, din nou să mă atingi, Căci inima ta cere din nou o mângâiere Și mai ales, nu vrei de-acum ca să te stingi. De dor mă chemi la

Sunt multe idei nespuse Și gânduri neștiute, Sunt vise deșarte, Amintiri rătăcite, Idealuri pierdute, Vremuri trecute Și clipe uitate Ore stresante, Timpuri urâte Vieți umilite, Gest

Au trecut atâția ani Și-atâtea primăveri s-au dus, Și din prieteni am pierdut; S-au dus câțiva, acolo sus! Și an de an, urmat-au cursul Anotimpurile toate, Venit-au și s-au dus cu rândul Pe

Cu ochi albaștri mă sfidezi Iar din privirea-ți abătută Îmi dau seama că visezi, Că ești din nou pierdută. Dar ești frumoasă și atunci Când lacrimile-ți curg șiroaie; Și când priviri urâte

Acum chiar și noaptea este fierbinte; Aerul te sufocă, atât este de cald! Nu adie vântul nici puțin măcar, Din sutele de stele, poți să faci morminte. Aș merge să înot în largul

Mi-e dor de părul tău bălai, De zâmbetul ce-l surâdeai Mi-e dor de-al nopților amor, Mi-e dor de tine, simt că mor! Mi-e dor de zilele de vară, Mi-e dor de soarele de-afară Și de nopțile de

Ce monoton; câtă liniște și câtă amăgire; Singur mă culc, mă trezesc, și nu ești lângă mine! Ah! Ce dor m-a cuprins, și ce durere sufletească, Totul e pustiu, și fără tine-i goală-a noastră

Și dacă n-ai fi tu în viața mea, De ce oare aș trăi? Cui i-aș da inima mea? Pe cine oare aș iubi? De multe ori mă-ntreb în gând Cum ar fi de nu te-aș ști… Și mă-ngrozesc din când în când La

A mai căzut o stea și s-a mai dus un suflet; Inima care s-a stins, un suflet al meu, Nu va mai avea iubire, nu va vedea vreun zâmbet, S-a dus departe, și am rămas numai eu. Este foarte frig

Ce tristă este ziua când Afară-i mohorât și plouă, Când vezi frunzele căzând Și ceasul bate ora două. Ating fereastra ca să simt Lacrimile, ce se scurg- Pe fața sticlei și sclipind, Fac

Ah! Câtă dorință ascunde privirea ta! Cât ți-ai dorit să îți șoptesc iubirea mea; Și buzele uscate, să atingă obrazul tău Și dacă ești trist, să plângi pe umărul meu. Și inima ta să bată numai

Iată-mă! Am revenit ca din mormânt! Și sunt ca o fantomă; Credeai că nu mă mai întorc nicicând, Că poate sunt prea lașă. Ce am pierdut demult, rămâne amintire Și ne-am uitat, ne-am

Privesc pe geam și ce zăresc? Totul e pustiu; Copaci goi, fără de frunze Ca ei aș vrea să fiu! Degeaba am eu haine fine Cănd fericire-a dispărut; O duc și rău, o duc și bine, Când vine

Ce cauți în viața mea? Cauți iubire,rumusețe? Tinerețe, sau amor? Ori, cauți zilele pierdute printre vise rătăcite? Cauți anii ce-au trecut? Ce cauți tu în viața mea? O floare albă, o speranță?

Nu mai plânge mamă! Să știi că va fi bine! Încearcă să zâmbești Ai grijă de tine! Căci anii mai puțini, Ce ți-au rămas de-acum, Vor sta în calea ta Deci, mergi pe-un alt drum! Þine minte

O, vino dragul meu la mine! Vino și rămâi cu mine! Căci sufletul mi-e chinuit Ca și toamna, ruginit. Atât de mult chin si așa de mult dor Și multe amintiri mă posed ușor, Vino-n al meu suflet

Dacă vezi că soarta-i rea Și simți că-i grea povara, Nu renunța! Poți înainta! Nu fi tristă mama! Eu văd cât îți e de greu Și văd că te frământă; Dar astăzi trece ce e rău, Mâine, nu mai

Rămâi cu mine în această zi! Mâine știu că pleci și nu mai vii; Fără tine dragoste nu pot să trăiesc De chin și de amar, eu mă prăpădesc. Zilele sunt negre, nopțile-s pustii, Îmi e dor de

Chiar dacă încercări te prăpădesc Și simți că n-ai scăpare, Nu uita că te iubesc! Știi, iubirea nu moare. Chiar dacă simți că ești pierdut Și uneori ți-e greu; Tu să știi că nu te uit, Te

De va fi vreodată rău să fie, Noi nu ne-om despărți! Așa la greu, precum la bine, Alături mereu tu mie și eu ție îți voi fi. Atunci când soarta ne încearcă, Spre izbutire să