Liviu Nanu

Cum deosebești un poet bun de unul slab? tot mai greu, zic unii, versul liber are calitatea de a ascunde foarte bine lipsa de talent. Emoția este mai bine camuflată, stilul la fel. Bine, nu e suficient să fii doar un bun versificator, dar măcar aici te lămurești mai repede cum stă treaba cu poetul respectiv. Dacă nu e în stare să găsească o rimă inspirată, să respecte prozodia, să gestioneze cu atenție metafora, nici în versul liber nu va putea spune mare lucru. Și nici cu emoția nu e tocmai limpede. O poți transmite și printr-un gînd din 5 cuvinte, asta nu înseamnă că se numește poezie. Sînt sigur că eventualii cititori ai acestui gînd vor interpreta în felul lor, ideea este că poți să scrii cum vrei clasic sau liber, numai că după versul liber se ascund și mulți trișori.

Păcat că această poezie a trecut neobservată. În ciuda cîtorva construcții mai ciudate, poezia ta mi-a transmis o stare de rotație și firesc, de amețeală.

Anghel, ar trebui să repeți experiența. Trimite-mi un bidon de țuică învelit în poeziile tale. Apropos, de țuică, am aflat că adevărata țuică este aia din prună și învechită 3 ani în butoi de stejar sau dud, cu tărie între 25 și 40 grade. Celelate sînt rachiuri. Deci ce-mi trimiți?

Anghel, încearcă să-ți crestezi pielea capului cu o lamă (ai grijă, lama trebuie să fie dezinfectată) și pe urmă îți torni pe rană cîteva picături de alcool rafinat sau eter. Nu dă greș niciodată, am încercat eu în facultate, chestia asta am învățat-o de la un coleg lipovean care-mi bea mereu aftershave-ul. Merge direct în sînge și ajunge mai repede la creier. Eu pînă atunci eram un tînăr cuminte și normal, nu fumam mai mult de două pachete pe zi, nu aveam mai mult de 2 relații deodată, nu beam mai mult de 500 ml de votcă și nu scriam poezele. Pe urmă a început să mă viziteze muza, mai întîi într-un halat alb, apoi tot alb, dar mai jegos, adică alb-izabel.

Adrian, mulțumesc pentru urare și pentru semnul lăsat.
Adina, nu-mi închipuiam că te pot surprinde cu așa ceva.
A fost un experiment, și dacă va fi reușit, voi recidiva în primăvară. Pînă atunci mi-ar plăcea să avem cît mai multe fotografii din activitatea comună a aite-ului agonia și să le expunem undeva, poate chiar cu ocazia cenaclurilor, dacă permanent nu se poate.

Voi veni și eu la Iași. Întotdeauna am fost bine primit acolo și m-am simțit minunat între prieteni. Iar Alina reușește de fiecare dată, chiar fără mare ajutor, să se organizeze excelent. Prin urmare, dacă nu apare nimic neprevăzut, voi fi pe 16 la Iași.

Sincer să fiu, nu-i prea dau mari șanse acestei aripi spir(i)tiste a boemiismului. Gîndește-te numai cît vor crește accizele la alcool din 1 ianuarie 2007.
Trăiască sucul de roșii! Ãla din votcă, desigur.

primul vers din strofa a doua \"întrebi-întebări...\" cred că ai fi putut să eviți.

Epigrama bună. Replicile însă ar mai fi trebuit gîndite. Sau măcar corectate, genule

Să fie clar, și \"vreau să fiu bine înțeles\", vorba unui politician cu vilă la Cornu, manifestul meu nu contestă nimic. El le aprobă pe toate de dinaintea lui și nici măcar nu e miștocăresc, poate doar puțin (auto)ironic, dar ironia este o trăsătură a postmodernimului, știți și voi. Cu atît mai puțin aș contesta boierismul, dar asta am spus-o în prima frază (înainte să beau ceva) așa că ar trebui să fie lămurită problema. Cred însă, că în calitate de individ liber pot să-mi exprim și eu o poziție personală, mai nuanțată. Vorba aia din bătrîni: cîți scriitori, atîtea manifeste.

Cred că ar trebui specificat autorul epigramei, Mihai este prozator. Slabă, eu unul nici măcar n-am zîmbit. Dar n-ar fi singura, am citit atîtea epigrame proaste încît de ar face asta excepție?

Se pare că a fost o experiență reușită, expoziția va rămîne pînă în ianuarie. Am primit și un mesaj pe mail de la niște tineri din Alexandria, care administrează un site cultural. Mă bucur că se face și acolo cultură, mai ales că sînt implicați tinerii, cei pe care-i cunosc și de la care aș fi avut pretenții se mișcă prea greu și doar limitat, în granițele județului. M-aș bucura să-i cunosc și personal, dar asta e mai dificil, ne despart 32 km și 3 (patru) localități celebre (Texas, Dallas și Baia de Aramă, adică Peretu, Plosca și Buzescu, comuna aia celebră cu judecătorii și palate). Aflu că au organizat și un festival de teatru pentru adolescenți sponsorizat de Primărie și alte firme. La noi mă mir cum primăria nu ne-a cerut chirie, așa cum a făcut la lansarea cărții mele, anul trecut. La acțiuni culturale, (cu mici excepții) nu vezi picior de consilier sau de primar.

Carmen, dar poate că e aceeași Mărie cu altă pălărie. Adică tot un fel de boierism, doar că exprimat altfel, mai puțin academic.

La vernisaj am avut un oaspete surpriză, a cărui prezență m-a emoționat. Un fel de Gavroche, cu șapcă și pistrui, vă las aici link să-l vedeți și să-l recunoașteți.
http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/LiviaGavroche2.jpg
http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/LiviaGavroche.jpg

Mulțumesc tuturor celor care au comentat dar și celor care doar au citit aceste personale.

Șerban, sînt chestiuni tehnice care mă depășesc. Și eu am observat dispariția bibliotecii virtuale.

Carmen, se pare că te-am uitat, scuzele mele. Și eu mulțumesc pentru apreciere. N-a fost intenționat, dar tu știi asta. Foarte bine că m-ai atenționat.

Ai imagini frumoase și puternice, e o poezie frumoasă și colorată. Are mult alb, roșu dar și negru. Eu așa văd frica, și pe mine mă împunge cu un bot negru și umed.

Anghel, se termină cu \"măi tată, măi...\". cel puțin pe aici, pe la noi, prin țara de jos. Sau țara de foc?

Ted, mi-au dat lacrimile citind cuvintele tale, pe care dă-mi voie(îmi dai voie, da?) să le salvez și să le folosesc la cv-ul meu. Cînd vreunul dintre cunoscuții mei va spune \"boemiistul dracului\" arătînd cu degetul spre persoana mea, eu atunci îi voi flutura asta pe sub nas și voi chema frații mei de sînge literar, boieriștii, să mă apere. Deși, din cîte cunoaștem despre scriitori, rar își iau apărarea unul altuia, mai degrabă invers.
Anghel - bine pusă problema, mi-ai dat posibilitatea să reflectez nițel (pînă a fiert cafeaua), după care cred că sînt în stare să-ți dau și un răspuns. Ceva, ceva tot trebuie să te îmbete, nu te cred așa insensibil. Pe urmă, ai dreptate, conform zicalei \"ești ceea ce mănînci\", așa putem să spunem și despre scriitor (mai ales despre boemist, firește) \"scrii ceea ce bei\". Dacă bei coniac franțuzesc, vei scrie sonete și alte rondeluri, dacă bei sake, vei scrie haiku și tanka, dacă bei palincă sau țuică de la mama ei, vei scrie curat, cinstit și elegant. Dacă bei însă țuică de pufoaică sau de găinaț, vei scrie murdar, visceral și licențios. Așa și cu fumatul, dar asta e o altă teorie, pe care sper s-o dezvolt la o havană cubaneză. Că veni vorba, la mulți ani, Fidel!, mai trimite-mi o cutie de-alea...

Mi-a plăcut ultimul vers, de acolo ai putea reconstrui poemul.