Liviu Nanu

Sărbători fericite și vouă! să vă lase moșul tot sacul cu bunătăți și surprize.

Păcat că această poezie a trecut neobservată, ca un copil abandonat. am găsit aici multă emoție transmisă cititorului în cuvinte simple. La mulți ani, Vladimir!

Uite, aici se simte o emoție, însă forma e deficitară. Iar din doar patru versuri, și alea scurte, trebuie să fii al naibii de inspirat pentru a face un poem.

O enumerare interesantă dar nu suficientă pentru a deveni poezie, adică pentru a transmite o emoție. Poți așeza cuvintele în ordine aleatoare, nu cred că mesajul va fi alterat. E un experiment, s-a mai scris așa, chiar s-a cîntat (Valeriu Sterian), însă ar trebui să urmărești ce anume transmiți cititorului. Pentru că cititorul de poezie vrea în primul rînd o emoție și mai puțin o informație.
Cu prietenie,
Anton

Dana, ai sesizat bine, e vorba de schimbări. De piele, de atitudine, de sentimente... Onorat, și eu folosesc uneori expresia \"interesant\"
Diana, mulțumesc pentru versuri, în primele două e o adevărată filozofie.

Cam abuzezi de verb în prima parte a poemului, fiecare vers poate sta independent, este o propoziție, aproape în fiecare afli o metaforă. \"Dă Doamne un potop de predicate\" spunea un poet, dar probabil nici el nu credea ce spune. De acord cu Cosmin, finalul este mult mai bun. Citit, plăcut.

Domnule Ionescu, cu regret vă dezamăgesc, n-am nicio părere, eu scriu de obicei în clișee, așa cum ați remarcat și dumneavoastră. sper că am voie, doar e un atelier aici, n-am pretenții.

Elena, cred că te-ai cam grăbit cu rimele. umbre-mute, sape-deșarte... Posibil să nu fi urmărit decît ritmul poemului, fără a căuta rima, în cazul acesta cele două exemple sînt rimă involuntar. Dacă ți-ai propus să și rimeze înseamnă că toată poezia ar trebui periată. Subiectul e interesant, forma însă lasă de dorit.
Cu prietenie,
Anton

Cunosc sentimentul, ai transmis foarte bine emoția. Cel puțin mie. Transpirația ca o amintire...iată o imagine frumoasă, marca Uba

Sigur că da. Dar spuneam că n-ar trebui să vedem peste tot doar Nichita. Să nu cădem în cealaltă extremă de a vedea peste tot filiații. Dacă văd scris undeva dragoste la mansardă să anulez din start poemul pentru că a mai scris cineva despre asta. Pe de altă parte, ai dreptate, trebuie atenționat cu bunăvoință acolo unde este cazul, și tot cu bunăvoință acceptată critica, în măsura în care este constructivă. Cel mai ușor este să faci rău, să anulezi. Dar tu știi asta foarte bine.

Acum, eu cred că nu tot ce înseamnă întrebare retorică duce la Nichita.
Dacă eu scriu de exemplu:
spune-mi, ochiul meu plînge
sau doar mi-a intrat o așchie de curcubeu?

nu înseamnă că scriu ca Nichita. În sensul că ar fi nefiresc să nu ne mai putem întreba nimic după ce a făcut-o el, atît de bine. Pe de altă parte poezia suferă. De la ochi, pași, inimă, pînă la sufletul din palmă, emoția nu prea există, sau e bine ascunsă.

am primit mai multe porunci
și toate începeau cu \"să nu...\"
mi-am propus să nu le respect
cum aș putea să nu iubesc
să nu sufăr
să nu mor?

Am fost la Iași. Pentru a patra oară. Am ajuns sîmbătă după amiază și am plecat duminică dimineața. Un timp prea scurt, care a condensat însă toate întîmplările Virtualiei, începînd cu Pod Pogor și terminînd cu un club plin de tineri care se distrau de zor. Îmi place să fiu printre printre prieteni de pe agonia sau de aiurea, indiferent sub egida cui se realizează acțiunea. Dacă am parte de literatură nu fac mofturi, și slavă Domnului, a fost destulă poezie la Iași. Cu ocazia asta am reușit să-mi vînd și mașina, andu mi-a promis că o cumpără el cu 100 lei (noi), cu condiția să cîștig și eu măcar o dată concursul lui de fotografie. Cred că e o afacere bună, așa cum sînt toate pe care le fac.
Foarte multă poezie tristă acum, în preajma sărbătorilor, cred că poeții, ființe sensibile cum le știm (și orgolioase totodată), sînt mai afectați acum, mai stresați.
Vorbeam deunăzi cu niște colegi (nu virtuali) și ajungeam la concluzia că singurătatea scriitorului nu este doar un moft. Chiar dacă pare că suferă, el se simte bine în fața paginii albe, poate că albul predispune la visare...monitorul mai puțin, dar cu puțină imaginație îl putem face alb. Așa cum e ninsoarea asta care a început să cadă și care parcă se așterne peste mine ca o mătreață împrăștiată de cineva, de sus.
Revenind la Virtualia, cred că au fost pe puțin 20 de autori de pe site, n-am stat să-i număr.
Am înțeles că vineri se petrece a doua lansare a antologiei de proză, de data asta la MCC. Mi-ar plăcea să particip deși pică în zi de lucru, și la ora prînzului, asta însemnînd să plec de acasă dimineața. Prin urmare baza se pune pe bucureșteni, iar ei sigur vor fi acolo în număr mare, mai ales că este chiar o dublă lansare și colegul nostru, Marius, își lansează o nouă carte. Felicitări!
Mi-a spus cineva că mi s-a șters contul de pe club. Mulțumesc pentru aceasta domnului Komartin, eu oricum nu mai activam acolo, mi-am propus să mă rezum la agonia, cu toate calitățile și defectele pe care le are și de care sînt în parte și eu răspunzător.

Mircea, îți înțeleg supărarea, dar ai încredere în mine cînd îți spun că nivelul tău nu este blocat de cineva anume, poate apelul tău s-a rătăcit. E bine să ai nivel 105, poți gestiona imagini, dar unii abuzează de asta. Pe de altă parte, acest comentariu îmi pare pe lîngă subiect, prima ta intervenție în care spuneai cît de proastă e poezia mi-a plăcut mai mult, acum parcă te victimizezi. Cred că s-ar justifica trecerea celor două comentarii la offtopic, e păcat să vorbim despre alte chestiuni tehnice pe un text poetic (sau pseudopoetic). La bună citire.

Dana, eu cred că ar trebui să renunți la \"cei\" din \"caii cei negri\" și eventual să mai scoți din ei, apar de patru ori în poem. Apoi în versul \"blestem de mireasă fugită pe înserat de la casa mirelui său\" cred că mai potrivit ar suna \"din casa mirelui\", său îmi pare în plus, poezia trebuie să meargă pe simplificare, pe sublimare, orice cuvînd în plus sau care explică, nu-i face bine. În rest, ai reușit să conturezi frumos poemul și să transmiți o stare cititorului.

Adriana, mă bucur că te-a atins poezia mea.

Interesantă viziunea ta. Eu însă te-aș contrazice puțin, eu cred că lumina înțelege foarte bine întunericul. Și invers. Cu echilibrul sînt de acord, e o linie trasată pe asfalt sau prin suflet. Sau oriunde se poate trasa.

Ela, am înțeles, mulțumesc.
Adriana, ai ales o combinație de nerefuzat, cozonac și bere
Bogdan, e o poezie simplă, poate din cauza asta unora le-a plăcut, altora nu. Însă toți au dreptate. Inspirată imagine ai ales.
Florian, ok.
Alina, eu îți mulțumesc că ai rezonat cu mine, măcar un pic.
M. Sârbu - da, are și erotism în el. O doză suficientă.

Constantin - comentariul tău este un poem mai frumos decît umilul meu text. Mulțumesc.
Alina, și la mine a venit Moșul cu daruri, la Iași am primit cîteva cărți frumoase.
Aivil, bun sloganul tău, dar imposibil de realizat. Să păstrezi versurile tale undeva bine, poate vor mai folosi cîndva.
Nicole, mă bucur că te-am inspirat. Și că ai citit în cheia corectă. Dar altfel nici nu se putea. Cred că ar trebui să opresc aici comentariile.

Ela, și eu l-am plîns și nu mi-e rușine să-ți spun.
Alina, cred că a intervenit o ruptură, sau ceva pe care nu știu s-o denumesc. Poate din asta va ieși ceva, poate nu.

Alina, nu-ți văzusem comentariul, scuze. Ai citat poate cele mai importante versuri, cheia poeziei.