Liviu Nanu

Felicitări tinere poet! Sper să păstrezi o carte și pentru mine.

Nu știu de cîte recenzii a avut parte Traian Călin Uba pînă acum, însă aceste scurte note de lectură mi se par oneste și ne prezintă poetul împreună cu opera sa, așa cum nu reușim să-l vedem de fiecare dată. Aș putea recunoaște chiar un mic exercițiu de admirație, dacă nu l-aș cunoaște personal pe Liviu Comșia, care este un zgîrcit cu aprecierile.

Un poem foarte bun, am remarcat cîteva imagini deosebite și strofa a 3-a. Aici însă ai doi termeni anatomici \"stern\" și \"ventricul\", cred că ar trebui să renunți la ventriculi. Dar e poemul tău și tu știi mai bine, oricum, mi-a plăcut.

Anghel, mă bucur că te-am inspirat
Carmen - am încercat să exprim ceva în fiecare strofă. Prezența și comentariul tău mă onorează

Revin, cu scuze. http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/Reflexe2007-1.jpg

Azi am primit prin poșta română revista REFLEXE, revistă de literatură editată în Germania (Schwerin/Halle/Berlin). Am avut plăcuta surpriză să-mi văd publicate (în traducere, desigur) trei poeme. Coperta revistei reprezintă fotografia unei lucrări de ceramică a unui bun prieten, Ciprian Anghel, unii au avut plăcerea să-l cunoască personal.

Vă mulțumesc, dragii mei, pentru lectură și pentru semnul lăsat. Englezul are o vorbă: marile adevăruri sînt spuse în glumă. Nu știu dacă am spus mari adevăruri aici, dar cel puțin în glumă pot să vă asigur că au fost spuse. Ați citit toți în cheia exactă (asta nu înseamnă că textul era foarte criptic), iar Traian chiar a făcut un comentariu elaborat și la obiect/subiect.

Te simt cam nervos în ultima vreme. Sper că nu ți-a dispărut simțul umorului, nu poți scrie o parodie dacă nu-l ai. Onorat de trecere.

Un poem frumos și sincer. Chiar dacă sinceritatea ar putea fi mimată. Oricum, nu contează.

ideile mele sînt minore, deci inabordabile, chiar dacă umblă dezbrăcate prin cerebel. O poezie care mi-a plăcut de la prima lectură, din carte, și pe care o regăsesc la fel de proaspătă și aici. Preferatele mele prima și ultima strofă.

Eu n-am înțeles cum vine \"halat scobit\", mă gîndeam că sînt înțelesuri care îmi scapă.

Da, evoluție, așa simt și eu. Totuși mă deranjează \"mine\" \"tine\" din prima strofă. Cred că ai putea renunța la \"mine\"

Uite că nu m-am rugat degeaba, mi-am luat un hîrb de Audi A6 :)) Sau mă rog...sînt pe cale să-l iau.

Ioana, m-am îmbujorat de emoție, un comentariu venit din partea ta îmi luminează ziua. Mai ales cînd este de bine. Mă bucur că ai menționat acolo \"teren deliormănean\", că prea mă cred mulți oltean. Nu că mi-ar fi jenă, dar nu e adevărat, eu sînt născut în șaretă în raionul Snagov :)

Fiecare are dreptul la o părere. Eu cred că trebuie să fim rezonabili și să nu deviem discuția de la literatură. A fost Celine un scriitor slab pentru că a fost acuzat de colaboraționism? Da de unde...e considerat chiar de către francezi unul dintre cei mai buni romancieri ai secolului XX. Mie îmi place Nichita ca poet, chiar nu mă interesează ce fel de salam a mîncat și cîtă votcă a băut. Părerea mea, desigur. N-ar trebui să adunăm mere cu pere, cu atît mai mult să le împărțim. Agonia e un site literar, ar trebui să judecăm în primul rînd prin prisma operei. Sau doar.

katya, nimeni nu e profet în țara/orașul lui, dar îmi place cum ai pus problema :)

Să-i mulțumesc Danei Bordieanu, ea mi-a dat impulsul s-o scriu. Ar trebui să i-o dedic, nu? Cînd mai trece cu intercity-ul prin Roșiori să fie atentă la podul ăla nemțesc ieșit din garanție.

Prin \'72 primeam vederi din Anglia, cunoscusem niște englezi pe litoral, eu eram elev. Nu s-a întîmplat nimic, n-am avut probleme. În \'77 însă, pentru că un coleg de clasă trimisese cîteva scrisori la Europa Liberă, m-am trezit cu doi securiști în casă (lăsam ușa deschisă de obicei). Mi-au luat casetofonul, (aveam unul pătrat, unguresc), casetele, m-au suit într-o Dacie albă și m-au dus la sediul securității. Radu Tinu era atunci șeful (pînă să ajungă în Timișoara), am avut \"norocul\" să fiu anchetat chiar de el. Întrebări banale de tipul \"nu-i așa că împreună cu numitul... ați ascultat și comentat programele E.L? Ce știi despre Paul Goma? ș.a. Am făcut pe prostul cît am putut, cu toate dovezile puse în față \"uite ce declară prietenii tăi\" (erau mai mulți anchetați). În final mi-au dat drumul, s-au convins că pe mine mă interesau în special emisiunile muzicale, eram fan Deep Purple. Dar frig nu aveam în casă, cît aveam curent puneam caloriferul electric cumpărat pe sub mînă, sau mai băgam un lemn în godin (asta n-a durat mult, ne-am luat sobă pe gaz). Aveam curent electric de la baterie, o lampă cu neon și vedeam emisiunile la bulgari la un televizor Sport, tot pe baterie, după ce se lua curentul. Și mai am amintiri, dar unele vor fi prinse într-o proză la care mă chinui de zor, dar cred că n-am s-o termin, sînt prea leneș. Prin urmare vremurile de atunci îmi sînt încă vii în memorie, cei tineri nu știu și nici nu-i interesează, poate e mai bine. Cătușe nu mi s-au pus, deși prin \'88 am ajuns și pe la poliție \"ăsta cică e profesor, ia dă-i Vasile una după ceafă\", dar orice era posibil, așa că poezia este destul de credibilă.

Silviu - onorat
Ioane baci - am numit-o parodie, dar nu sînt sigur că ar fi așa. Oricum, am plecat de la textul lui Sorescu, postat de mine în biblioteca virtuală, dar eu l-am găsit din google
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/144953/index.html

N-o închide, fiți pe pace, doar se adaptează (ca orice român) la noile cerințe :)) Adică e ca și casa lui, și în casa lui poate să vină musafiri (cu votca în buzunar sau variante). Voiam să spun că se încheie un ciclu și începe altul, dar oamenii tot ăia sînt, și fiecare viață a lor poate fi un roman, măcar o nuvelă. Deci va urma un fel de Bicuță reloaded sau Bicuță se întoarce :))