Liviu Nanu

Cred că era loc și de mai bine, dar văzînd acolo, sus, o dedicație mi-am dat seama că probabil a fost scrisă direct în fereastră și mai presus decît forma, ai urmărit să creezi o stare. Și ai creat-o, chiar dacă, putin forțat.

Textul nu mi se pare prea reușit, aș zice chiar spre slăbuț, însă - cu riscul de a-l stîrni pe Alex - cred că și el a exagerat.
Dacă și poezioara asta merita un deget în jos, ce să mai spunem de alte creații...
Sau poate e așa...un joc de societate între "americani" și nu-mi dau eu seama...
Alex, nu mi-o lua în nume de rău, tu știi că te apreciez, dar în ultimul timp parcă ai ceva. Poate ți-e dor de casă? Lasă că ne întîlnim la o bere cînd vii.

lalo, multumesc pentru aprecieri. În pricința finalului ai dreptate, ceva parcă scîrțîie. Ram este ceea ce am găsit, dar și ceea ce am vrut să găsesc. Pe un ram se găsesc muguri, flori colorate, dar și ciori.
Ynightmare, dacă îmi propuneam să scriu o poezie cu rimă și cursivitate, cred că aș fi făcut-o. M-a interesat mai mult starea pe care am vrut s-o creez. Dacă ai citit și alte poezii semnate de mine ai văzut probabil că uneori pun accent pe cursivitate, număr de silabe sau rimă. Iar steluțele...voi ruga seniorii să mi le retragă, iar de acum înainte să nu mai acorde aceste semne textelor mele. Mi-ajunge să știu că cineva citește și comentează, eu consider acest site ca pe un atelier literar. Am postat această poezie pentru a mă convinge că merită s-o includ în volum. Semnalele sînt pozitive, deocamdată, deși volumul este deja la editură. Tuturor, vă mulțumesc.
Vă rog, nu vă mai certați, observ o atitudine botoasă, nu cred că e bine.

Vă mulțumesc pentru aprecieri. Recunosc, poezia este cam morbidă, dar se pare că am reușit să transmit o stare, din punctul meu, mai important decît o idee, doar de-asta folosim metafore, nu?
DoDule, te rog să mă scuzi că am șters poezia la care ai comentat tu, cred că m-am grăbit postînd-o, nu aducea nimănui niciun folos, ba mai mult, ar fi stîrnit și reacții de care m-am cam plictisit.

Interesant tabloul acesta cu lup (nu am zis lupi, să fie clar!). Sînt aici cîteva metafore inedite (sau cel putin așa cred eu) "parfum vertical", "ochiul întors spre carnea născândă", dar cam atît. Arsenalul se oprește aici. Totuși, poezia place, crează o stare...aș zice de incertitudine.

Uite, eu înțeleg mai puțin, stările astea de beție îmi sînt străine, de obicei nu pun gura pe alcool, iar pe alte ierburi, fie ele și aromatizate nici atît. Totuși poezia este deosebit de frumoasă, ai creat imagini puternice (ochiul pineal, calul și cîinele, fluturi dansînd din buric...). Dar n-am înțeles finalul, de ce să nu moară Romeo? adică să trezesc cu el în pat? Părerea mea!

Bună votca, însă eu te sfătuiesc prietenește să nu mai faci reclamă la Scandic, mai ales că e proastă. Cea mai bună/ieftină e tot cea de Bragadiru. Starea o cunosc, deși am vaga impresie că fabulezi puțin. Cum poate să scrie o adolescentă despre starea de beție cu votcă, pînă n-a băut cel puțin o cisternă? Și asta se face în timp draga mea, în ani de zile în care mai trăiești, mai iubești, mai înveți, mai călătorești...
Da, bună poezia, dar mai ales pentru îndemnul general (am scris și eu una cu un îndemn, chiar așa are titlul Îndemn...)și pentru optimismul din final, dau o steluță.

Excelentă poezia nexusule. Inițial am vrut să spun mai ales a doua parte, apoi, la a doua lectură, mi-a plăcut toată, de la început pînă la sfîrșit.
"Trăim pe scara interioară...", "rația legală a dragostei..." ș.a.m.d. Aș fi dat steluță cu toată convingerea, însă în acest caz nu pot, pricepi, nu? Am să fac copy paste și am s-o salvez pe hard, așa cum fac de obicei cu poeziile care mă impresionează.

Oriana, frumoasă poezia, chiar dacă unii o consideră (pe bună dreptate) cam încărcată. Mie mi-a plăcut, mai ales finalul.

Am rîs cu poftă. Nexusule, credeam că te cunosc, dar tu nu încetezi să mă surprinzi. Și totuși, finalul e trist, sau poate așa l-am receptat eu.

Frumos eseu. Poate că mai degrabă gînduri, dar asta contează mai putin, important este că l-ai reușit. Ai creat o stare...si ai expus-o elegant.

Ca o tînguire poezia ta, un psalm mai degrabă, plină de sensibilitate. Te rog însă, mai corecteaz-o, am impresia că ceva nu prea merge, probabil din tastatură.

Alex, vezi că seamănă mai degrabă cu o înjurătură...ai grijă!

Observ o urmă de tristețe în versurile tale. Nu te întreb de ce, la fel mi se întîmplă și mie în aceste ocazii.
Eu îți urez un sincer și din inimă La mulți ani și la cît mai multe texte valoroase.
În mod obosit și brownian...inedit!

Pane, ce numai unii au voie să experimenteze? Știu că te-ai obișnuit cu altă construcție, dar eu te știam adaptabil și receptiv la nou.

Eu apreciez efortul tău stilistic si pentru ultima strofă îți dau, cu permisiunea ta, o steluță.
Cu stimă,
Anton

Cred că Anaid a surprins cel mai bine ideea. Incantație sau doină de jale, poezia este frumoasă, respiră și induce o anume stare. Oare nu asta și urmăreai? Poate într-o perspectivă o poți dezvolta, dar și așa stă foarte bine pe picioarele ei.

Poezia în formă fixă, pentru unii un obstacol dificil, ție se pare că-ți iese destul de bine. După ce ți-am lecturat cele cinci sonete din volum (ultimele două mi-au plăcut mai mult) văd că "recidivezi" cu acesta - nu știu dacă e nou sau un text mai vechi - care mi se pare mai elaborat. Este un text închegat, cred că ai muncit puțin la el, dar a meritat.
Cu stimă,
Anton

Acest text este un fel de experiment, cum desigur ați realizat. Eu vă mulțumesc pentru înțelegere, pentru efortul de a-l lectura și pentru aprecieri, acolo unde a fost cazul. Probabil că va mai suferi modificări pînă la forma finală, adică pînă la capătul filamentului.

Domnule, am citit textul ăsta pe nerăsuflate, și nu știu de ce, (scuză paralela) m-a trimis cu gîndul la monologul lui Marin Moraru din Operațiunea Monstrul, ăla cu bicicleta galbenă, care e teribil.
Nu este o poezie comică, însă apar, se ițesc, pe ici pe colo, cîteva mici ironii, care îi dau un farmec aparte. Eu așa am văzut-o, dar poate starea mea e de vină.