Liviu Nanu

Un text mai mmult decit interesant, chiar frumos. Mi-a placut finalul.

Pane, pe tine te lecturez intotdeauna cu placere, poezia asta nu face exceptie, ma bucur (si ma surprinzi) ca poti scrie cu asa patima.

Unul dintre cele mai bune texte citite de mine in ultima vreme. Si repetitia care l-a inceput m-a surprins, recunosc, are rolul ei, adica subliniezi bine si elegant ideea.
Am intrat pe site-ul indicat de tine. Da, merita.

Exista, asa cum observa si Andia, doua poezii, doua idei, doua stari in textul tau sau cel putin eu asa il percep. Din fericire ambele sint valoroase.

Multumesc tuturor, totusi am impresia ca textul este supraapreciat. Sau poate ca am picat pe o stare generala depresiva, receptata ca atare...

Că nu este un text formidabil sînt de acord. Și nici nu stiu ca cineva să fi spus ceva în sensul ăsta. Mie îmi pare bine că totuși, cineva a apreciat nu neapărat construcția în sine a textului cît mai ales starea pe care am vrut s-o transmit. E drept, unii sînt receptivi, alții nu, în funcție și de starea de moment a cititorului. Iar eu, ca amator, cu speranța că vreodată mă va lovi muza în moalele capului, am dreptul să încerc, nu? Ar fi chiar trist să scriu doar texte formidabile, asa cum fac alții. În mintea mea e destul loc si pentru prostie, poate prea mult. Faptul că nu mă ridic la așteptările dumneavoastră, mă pune serios pe gînduri și mă face chiar să mă întreb dacă mai am vreun rost pe aici...
Adio!

Emilio, răbdare și tutun! Eu am văzut destule transformări, majoritatea în bine pe acest site, din aprilie, de cînd am intrat prima oară. Poate că te grăbești, e bine să lași lucrurile să se dospească, știi tu...acumulări cantitative...
Și vrem nu vrem, schimbările tot Radu le face, bineînțeles că și la sugestia unora dintre noi. Important este să ne vedem de treabă și să scriem, sigur vor fi și schimbări.

Are suflu, sentiment si ritm textul ăsta, Pane, eu așa îl percep, chiar dacă pe ici pe colo forțezi. Observ, că față de textele postate (ce cuvînt urît, nu există sinonim?)de tine acum două-trei luni, acesta iese oarecum din pluton, de fapt este o tentință sau doar mi se pare mie?

Eu l-aș contrazice nițeluș pe văru’ nexus, nu pentru că n-ar avea dreptate, ci doar așa din spirit de contradicție. Emilio, nu contează prea mult momentul în care postezi un text, important este să o faci cînd crezi tu că e copt, adică pregătit pentru a fi receptat cum trebuie. Și nu umbla după perfecțiune (nu cu orice preț), în fuga asta riști să pierzi esențialul, adică să-i diminuezi din SENTIMENT, mesajul vine mai pe urmă, nu vreau să dezvolt ideea, nexus știe la ce mă refer. Important ca cititorului să-i trezești ceva (un zîmbet, o lacrimă, o STARE). Goethe se ruga (citez din B. Croce) cerînd ca mîna cu intenții de corectare și dojană să nu intervină și ca moara poetului să nu fie oprită atunci cînd se învîrtește deoarece \"cine ne înțelege, știe să ne și ierte\". Deci, opera cu imperfecțiuni, nu este totuna cu opera urîtă, autorul suferă și încearcă să le elimine, însă, în demersul lui spre perfecțiune, riscul de a pierde pe drum esența este destul de mare.
Și apropos de vîrstă, chiar dacă am mai mult decît dublul vîrstei tale, nevoia de dialog o resimt la fel de acut și pot schimba păreri și cu un copil precum Alecksandar, dacă are ceva de comunicat și dacă este receptiv la ce spun eu (atunci cînd nu bat cîmpii, bineînțeles).

Textul ăsta este scris în urma unei experiențe personale într-un spital de psihiatrie (nu, nu în calitate de pacient).

Plină de sensibilitate, construită unitar, iar finalul deosebit, poate susține tot textul.

Mai puțin ultimele două versuri, unde ai o repetiție de care te-ai fi putut debarasa (mine), textul mi se pare valoros. Și parcă nicicum din strofa a doua nu sună prea bine. M-am învîrtit mult în jurul lui, însă, am ajuns la concluzia că merită o steluță.

Acum am priceput de ce scrii tu așa pe verticală. Cînd le pui în volum tipărit să ai paginație :))
Serios, textul e bun, dar vezi să nu faci abuz.

Atman are dreptate cu finalul, dar mie mi-a plăcut și începutul care incită. Parcă strofa a doua e în plus.

Da, m-ai convins. Singura observație, și te rog să nu mi-o iei în nume de rău ar fi la strofa a doua, al doilea vers (...se să se...)

Forțezi puțin nota prin strofa a doua, însă, clar, poezia are forță și chiar mesaj, ca de fapt toate \"ceasornicele\" tale.
Eu îți dau steluță, și ți-o acord cu toată convingerea.

Începi bine, primele trei strofe sînt promițătoare, apoi, probabil din plictiseală, sau lene, începi o povestioară care, după umila mea părere nu folosește textului. Spre sfîrșit mai încerci ceva, însă timid. Cred că erau suficiente patru strofe pentru a-ți expune ideea și sentimentul, care astfel se cam diluează. Ideea este bună, cu toate că subiectul nu e nou, cred că poți să o mai cizelezi.
Cu stimă,
Anton

Da, ai umor, deși parcă nu e rîsul tău, pare mai degrabă chinuit, forțat. Probabil că trăiești tot felul de experiențe stresante, dar cred că și interesante. Deh, Bucureștiul ăsta...
Cum era bancul cu Alinuța?
P.S. Cred că ai face bine să încerci a scrie cu diacritice, nu de alta dar vorba românească are mai multe înțelesuri și la prima lectură cine știe ce iese...(ex. rîndul 9, spre final)

Donșoară, te chinuie talentu’ rău, da’ rău de tot. Treci cumva printr-o perioadă mai dificilă, ori ai lecturat recent ceva Nichita sau Sorescu? Lăsînd gluma la o parte, nu e rău, dar e loc și de mai bine...
Cu stimă,
Anton

Pentru fluviile de umbre și poezia cu limbă de clopot.
Finalul, cam ușurel, mai ales ultimul vers.