Liviu Nanu

Silvia, daca mi-as fi propus sa pun o cheie pentru intelegerea, citirea corecta a textului, versul indicat de tine ar fi fost ales. In fapt prin fluide nu intelegem doar apa, nu? Regret ca nu ti-a placut, dar sa fiu sincer nici nu mi-am propus sa scriu pe gustul cititorului. S-o gasi poate si cineva caruia sa-i placa, e suficient unul singur.

Veronica, onorat de trecere. E o surpriza placuta ca o prozatoare sa remarce modestele mele insailari lirice.

Simplitate nu inseamna simplism. Mie mi-a placut textul tocmai pentru ca ai reusit să tranmiti ceva folosind expresii obisnuite (unii ar spune nepoetice). Asta numesc eu talent.

Textul tău mi-a amintit de o poveste interesantă. Pe vremea cînd lucram ca redactor la o foiță locală, era un pensionar (învățător) care venea săptămînal să își exprime părerea. Nu mă cunoștea personal, îl știa însă pe director. Intra în redacție (de fapt singura încăpere) și spunea: domnule director, să-l dați afară pe Nanu ăla că nu vedeți ce prostii scrie? (eu eram redactor șef și pe deasupra culegeam tot materialul, eram singurul care știa să lucreze la calculator, și le scriam acasă, pe atunci nu se puteau dispensa de mine). Îl înjuram în gînd la început, după ce pleca, directorul, om în pragul pensiei își permitea chiar glume macabre (pe acesta îl cauta moartea pe acasă și el…). Ba, intr-o zi a vorbit chiar cu mine, și-a exprimat nemulțumirea, am încercat să-l lămuresc, să-l descos (nu știa cu cine discută). M-am interesat cine este individul. Mama, fostă învățătoare, mi-a dat relații despre el. Cred că nu suporta numele, cînd îl vedea făcea alergie, mi-am explicat eu, conflicte mai vechi, profesionale. După un timp mă învățasem, așteptam vizita lui, curios să aud ce-l nemulțumise de data asta la ceea ce scrisesem. Pe urmă nu a mai venit, nu l-am mai văzut nici în oraș. Am aflat că murise.

Veronica, te rog să publici tot materialul, eu sunt cu ochii pe tine, aștept ca bomboana pe colivă (Doamne iartă-mă că nu știu ce vorbesc)

Asta e una dintre poeziile tale care mi-au placut in mod deosebit. Simpla dar fortoasa. Si clara.

Eu am ramas masca dupa ce am citit textul. Si am visat si pisici. Uite asa agonia.ro s-a imbogatit cu o prozatoare de mare talent.

Silvia, chiar daca le daruiesti pe cele doua tot iti ramine una de rezerva. Un text care m-a miscat (de acasa pina la netcafe) si iti spun ca mi-a placut foarte poezia ta. Poate pentru ca sint legat si eu sentimental de Iasi.

Mircea, comentariul tau e un mic (si frumos)poem. Ar trebui sa-l pui acolo unde-i este locul, la poezii. Mah, tu vrei sa ma pui in umbra...:) onorat de vizita.

Liviu, nici nu am pretentia ca poezia asta ar avea o valoare nemaipomenita. Ea insa ma reprezinta, asa cum ma reprezinta si cealalta despre care amintesti.
Doru, eu as zice nu numai demitizare ci si instrainare.
Sint onorat de trecerea voastra pe aici.

Poezia asta și comentariul anexat ei m-au determinat să abordez și eu subiectul deși nu eram la prima încercare. De aici a ieșit „cintecelul despre nimic”, o făcătură palidă în raport cu textul tău. Mai mult ce aș putea spune?

Neosirena ca personaj eșuat sau nu printre plantații de antibiotice (Penicilina Iași cumva?) și în același timp în poemul de gheață în care dogorește soarele imaginației și fantasticului, e de-a dreptul simpatică în tragismul ei. Să cred că încerci schița unui autoportret interior? Unica dragoste? Hmmm… dar ce poti sa-i ceri unei neosirene?
Mi-a placut cel mai mult strofa a doua.

Uite că trecu și Crăciunul trecură și tristețile, Las Vegasul… E o poezie pe gustul meu. Poate pentru că-mi trezește unele mici nostalgii. Eu cred că ai scris-o dintr-o răsuflare, o răsuflare poetică, desigur cu oarecare iz de votcă. Fără să corupă ideea sau să strice prozodia (cine mai ține seama de ea? Important e ritmul interior) eu aș elimina cîteva cuvinte din text care îmi par în plus. Doar părerea mea, mîine e posibil să mi-o schimb, acum însă, după 300 de votcă văd cam așa: „despre” (versul 8), „multa” (versul 10), „însă” (versul 14), „delicate” (versul 19).

Prea multa vorba pentru doua versuri, fie ele penibile sau inspirate. Sa ne vedem sanatosi fie si la o bere.

Cosmine, stii prea bine, doar am discutat de multe ori, eu merg pe principiul \"injura-ma dar nu ma ignora\". De aceea, daca ar fi sa aleg intre \"penibil\" si \"so-so\" aleg intotdeauna prima varianta. Insa in acest caz mi se pare necesar si un argument. De ordin estetic de preferinta. Eu nu sint adeptul poeziei didacticiste, morale. Poezia trebuie sa fie mai mult imaginatie decit informatie sau adevar. Si trebuie sa transmita ceva, de preferinta o stare. Vad ca si la tine a avut efect, ti-a transmis o stare de nervozitate si enervare. Iar \"ridicol\"...? ce este intre penibil si ridicol? probabil o punte prea mica din moment ce o sari cu atita usurinta. La buna vedere,
Anton.
P.S. Iar steluta aia de la \"jurnal...\" chiar crezi ca era necesara? mi s-a parut un gest ieftin, mai bine dadeai o bere.

Lavinia, scuze pentru intirziere, am retinut ideea, multam pentru comentariu.

Sint onorat de trecerea voastra pe aici, chiar daca unii considera poezia ca penibila. Intimplator, la ora asta (21,31) ma intorc de la un cenaclu unde am citit-o si s-a bucurat de succes. Asta nu inseamna ca nu respect si alte pareri chiar daca din pacate nu sint argumentate.

Ce sa zic? Sa-l intreb si pe Gore, da\' sigur o sa-i placa. Poate Pandele sa strimbe din nas, da\' asta asa e el de fel cusurgiu.

Horia, scuze pentru intirziere. Ma bucura faptul ca stii cintecelul ala cu pescarul, eu il fredonez mereu. Intimplator am observat ca versurile se pot fredona pe aceasta melodie. Initial ma inspirase Rick Wakeman. Mersi de trecere.

Primul vers m-a impresionat. Si m-a facut curios. La sfirsit m-am felicitat ca nu am ratat poezia asta.

superboy cu ciocolata

Claudiu astept un semn pe adresa liviunanu@yahoo.com