Poezie
Confesiune...
Divinizarea iubitei
1 min lectură·
Mediu
O ce frumoasa esti iubito,
Biserica,mireasa mea,
Ce minunate sunt acele,
Podoabe,ce te fac asa.
O,ce frumoasa ti-e dorinta
Primita-n cugetul smerit,
Curata,sincera,adanca,
Statornica pan\' la sfarsit.
O,ce frumoasa ti-e nadejdea
Ce nu s-a clatinat nicicand,
Traire si-ndrazneala-avand.
Cobori lumina din neanturi,
Pe-aripile-ti de catifea,
Cobori in suflet si in ganduri,
Priveste in inima mea.
Ce sfanta ti-e curatia,
Din dulcii limpezi ochii tai,
Ce n-au privit nicicand pe nimeni,
Cazuti,dispretuiti si rai.
Ce miscatoare umilinta...
Asemeni crinului ranit,
Ce-si daruie mai mult mireasma,
Cu cat e si mai mult zdrobit!
Ce indelunga,ti-e rabdarea,
Ce te-a-nvatat sa lupti si bland...
Iertand,sa suferi pan\' la moarte,
Sa nadajduiesti crezand.
Ce-nduiosatoare-i mila
Ce te-a plecat,spre cel lovit,
Sa mangai,sa ajuti,sa darui,
Nemustrator,tacut,smerit.
Ce-mbelsugat si dulce-i rodul,
Cu-atatea lacrimi semanat,
Altarul miilor de jertfe,
Ce stralucit e-ncununat.
Ce fericit e-mpodobita,
In totul tot faptura ta,
O,ce frumoasa,ce fromoasa,
Esti tu,pe veci...
MIREASA MEA!
033762
0
LN