Liviu Nanu

Da. Acum, in mijlocul verii parca sint necesare astfel de texte sugubete. Frumos realizat, spumos.

Daniela, cita dreptate ai...Si pe mine ma viziteaza muza in momentele intime, mi-e cam jena, dar m-am obisnuit, sper ca si ea. Frumoase ginduri. Am sa te mai citesc, devii interesanta.

Luminița, nu înțeleg de ce ADIO. De ce ADIO, Luminița? Poezia chiar îți este dedicată.
Șerban - chiar odisee...mai degrabă un portret (nu autoportret)

Săru mâna Monica. Mulțam de urare. Să ne vedem sănătoși și să bem o palincă. O dau eu.

Daca as fi circotas as spune ca singurul vers care schioapata este versul 4 al primei strofe. Adica as inlocui \"de la noi din lume\" cu altceva, eventual cu \"din lumea noastra\". Dar nu sint. In rest, poezia mi-a produs o impresie puternica si frumoasa, imi confirma (daca mai era nevoie) ca esti un scriitor talentat, un condei ferm si autentic. Poate si versul 7 al ultimei strofe ar mai putea fi putin slefuit. Sper sa nu te deranjeze parerea sincera si colegiala al unui umil cititor.
Cu admiratie,
Anton

Claudiu, cu scuze pentru intirziere iti spun ca un comentariu din partea ta ma onoreaza. Chiar daca am primit uneori critici in ceea ce priveste poezia in vers clasic pe care o scriu, nu renunt la ea, se pare ca intr-un fel ma defineste.

Ioana, sa stii ca mie imi era mila de broscute, refuzam sa fac disectii (asta in facultate), mai degraba faceam injectii colegelor, era destul de hazliu. Multumesc pentru invitatie in \"subsoluri\" am sa vin, daca nu cu barda macar cu o lanterna. Ca orice roman autentic invatat cu bezna de pe scara blocului.

De bretele, Mihaela, de bretele...:)

Un text reusit, in ansamblu. Imi permit insa unele observatii strict personale, sper sa nu te supere.
Nu-mi place \"acelui\" din prima strofa, cred ca se putea si fara el.
Din strofa a treia mi-a placut doar
\"să nu trezești
cu impertinența ta
indecentă
de a gândi altceva
indivizi monotoni,\" mai departe mi se pare balast.

Totusi, asa cum spuneam mai sus, in ansamblu e o poezie reusita.

Ionela, ai vazut foarte bine, tabloul cu praznicul poate fi dezvoltat (si) in alt context, poate mai bine in proza. Sint si alte amanunte picante legate de astfel de evenimente, sa amintesc doar de femeile care sughita zgomotos sau de evolutia zgomotului de fond pe masura ce se golesc paharele, trecerea de la starea de tristete la alta de povesti, culminind cu bancurile si cintecele de voie buna in onoarea defunctului, fireste. Cel putin la noi, in sud cam asa se desfasoara. Da, ai dreptate, partea aceea a poemului e menita sa dea greutate, mai precis sa contrabalanseze socul din partea finala, pe care foarte multi o citesc intr-o cheie gresita . Un fel de bipolaritate, desi eu urmarisem ca fiecare strofa sa spuna ceva, probabil nu am reusit o comunicare perfecta cu cititorul. (Dar cui sa spun? si pentru-a cita oara? )Onorat de comentariu, prezenta ta mi-a facut placere.

Anda, onorat de comentariu, ma bucur ca ti-a placut.
Nia, remarc la tine o schimbare a exprimarii in sensul ca pe alocuri seamana cu al unui coleg drag noua. Si ce ai tu cu copulul? e copilul meu si fac ce vreau cu el. Mai am zaharina, iar cafeaua te asteapta, eu intotdeauna fac o ceasca in plus pentru musafirii neanuntati.

Mihaela, ai dreptate, dar ne-ar trebui o pusca grozava. Si pricepere pe masura. Sa ne auzim/citim cu bine.

Alexandra - mersi, ca sa ma exprim la fel de scurt:)
Mihaela - frumos spus (chiar metaforic), dar daca piatra aia ia proportii pe parcurs si ajunge ditamai bolovanul de piatra tombala? ei? cum ar fi? dar mai bine nu te gindi la asta, ca eu la asta m-am gindit si uite ce mi-a iesit din cap. Sa fim optimisti!

Ionela, tu in general esti ironica, nu stie omul (aproape)niciodata cind esti sincera sau cind faci misto. Asa ca, nelamurit fiind, prin mintea mea flutura citeva semne de intrebare pe care insa nu am pretentia sa mi le risipesti. Cu prietenie,
Anton

George, multumesc pentru sugestie.
Elena - Am scos un VAI! de emotie :) asta inseamna ca aprecierea ta ma incurajeaza. Multam fain, no.
No ashe, domnu\' DoDule, daca stiam de berea aia, zau ca iti dedicam lu\' matale poezeaua. Ca Costel, vazui eu ca e zgircit. Da\' pe undeva matale ai dreptate cu copilul ala, ca nu trebuie sa-i punem piedica, sau mai rau, sa-i dam brinci, mai bine il plimbam de minuta toata viata. Uneori insa mai sint si accidente, mai ales cind esti nervos si nervozitatea vine de la nevasta sau de la votca.

Elena, chiar nu inteleg despre ce raspuns vorbesti. Cred ca s-a pierdut pe drum, nu apare nicaieri.

Geta, un comentariu din partea ta, chiar si critic (nu e cazul aici) nu poate decît să mă onoreze.

Adrian, chiar am zîmbit citind \"rugămintea\" ta. Mai recidivez și eu din cînd în cînd cu poezia în formă fixă, dar nu m-am gîndit pînă acum că aș putea lua locul cuiva. E un exercițiu care-mi face plăcere și dacă ăsta e un text reușit, asta nu face decît să mă încurajeze. Dar mai am pînă la 100 de mîncat cîteva pîini lirice.

Mai avem de lucrat. Ceva există dar timid...

Eugen, exagerezi. Cel puțin în ceea ce mă privește. Mai sînt și alții (trandafiraș, Daniel...). Eu mai mult mă joc, exersez.