Liviu Nanu

Poezia mi-a plăcut chiar cu acele șontîcîieli în prozodie (De se-ndură Domnul și le ia) și o aproape neobservată cacofonie pe care doar din grabă cred că le-ai lăsat. De vară, ca șprițul...

În cîteva rînduri (și în mod particular) m-am exprimat împotriva poeziei însoțite de imagine. Nici acum nu mi-am schimbat părerea. Cred că poezia începe de la \"cineva fără chip...\". Suficient pentru a da și eu o steluță. Dar n-o dau, cum zisei mai devreme, din cauza pozei. Na!

Frumos poem. O singură observație: În strofa a 3-a nu prea mi-au plăcut rimele primelor 3 versuri (îndepărtate, demodate, forțate) au cam aceeași semnificație.

Din punctul meu de vedere poezia începe de la strofa a doua. Am remarcat: \"tristețea ta bătea uneori din aripi\" și \"vom picta tăceri pe spinarea arcuită a curcubeului\". Finalul cam banal. În ansamblu poezia este buna, periată puțin poate fi publicabilă.

Asteptam sonetul inca de ieri, de cind ne-ai \"amenintat\" cu el. Bine scris, dar de ce oare nu ma mira?

Da, domnule Enver Hodga, ai perfecta dreptate.
Fiind o poezie cu dedicatie puteai sa te abtii. Dar citindu-ti din opera nu mai am pretentii.
Ca sa fie clar, poezia este dedicata colegei de site si bunei mele prietene Nichita Victoria.

Nu stiu cum de-am ratat-o pina acum. O mica bijuterie. Frumos final.

Da. Acum, in mijlocul verii parca sint necesare astfel de texte sugubete. Frumos realizat, spumos.

Daniela, cita dreptate ai...Si pe mine ma viziteaza muza in momentele intime, mi-e cam jena, dar m-am obisnuit, sper ca si ea. Frumoase ginduri. Am sa te mai citesc, devii interesanta.

Luminița, nu înțeleg de ce ADIO. De ce ADIO, Luminița? Poezia chiar îți este dedicată.
Șerban - chiar odisee...mai degrabă un portret (nu autoportret)

Săru mâna Monica. Mulțam de urare. Să ne vedem sănătoși și să bem o palincă. O dau eu.

Daca as fi circotas as spune ca singurul vers care schioapata este versul 4 al primei strofe. Adica as inlocui \"de la noi din lume\" cu altceva, eventual cu \"din lumea noastra\". Dar nu sint. In rest, poezia mi-a produs o impresie puternica si frumoasa, imi confirma (daca mai era nevoie) ca esti un scriitor talentat, un condei ferm si autentic. Poate si versul 7 al ultimei strofe ar mai putea fi putin slefuit. Sper sa nu te deranjeze parerea sincera si colegiala al unui umil cititor.
Cu admiratie,
Anton

Claudiu, cu scuze pentru intirziere iti spun ca un comentariu din partea ta ma onoreaza. Chiar daca am primit uneori critici in ceea ce priveste poezia in vers clasic pe care o scriu, nu renunt la ea, se pare ca intr-un fel ma defineste.

Ioana, sa stii ca mie imi era mila de broscute, refuzam sa fac disectii (asta in facultate), mai degraba faceam injectii colegelor, era destul de hazliu. Multumesc pentru invitatie in \"subsoluri\" am sa vin, daca nu cu barda macar cu o lanterna. Ca orice roman autentic invatat cu bezna de pe scara blocului.

De bretele, Mihaela, de bretele...:)

Un text reusit, in ansamblu. Imi permit insa unele observatii strict personale, sper sa nu te supere.
Nu-mi place \"acelui\" din prima strofa, cred ca se putea si fara el.
Din strofa a treia mi-a placut doar
\"să nu trezești
cu impertinența ta
indecentă
de a gândi altceva
indivizi monotoni,\" mai departe mi se pare balast.

Totusi, asa cum spuneam mai sus, in ansamblu e o poezie reusita.

Ionela, ai vazut foarte bine, tabloul cu praznicul poate fi dezvoltat (si) in alt context, poate mai bine in proza. Sint si alte amanunte picante legate de astfel de evenimente, sa amintesc doar de femeile care sughita zgomotos sau de evolutia zgomotului de fond pe masura ce se golesc paharele, trecerea de la starea de tristete la alta de povesti, culminind cu bancurile si cintecele de voie buna in onoarea defunctului, fireste. Cel putin la noi, in sud cam asa se desfasoara. Da, ai dreptate, partea aceea a poemului e menita sa dea greutate, mai precis sa contrabalanseze socul din partea finala, pe care foarte multi o citesc intr-o cheie gresita . Un fel de bipolaritate, desi eu urmarisem ca fiecare strofa sa spuna ceva, probabil nu am reusit o comunicare perfecta cu cititorul. (Dar cui sa spun? si pentru-a cita oara? )Onorat de comentariu, prezenta ta mi-a facut placere.

Anda, onorat de comentariu, ma bucur ca ti-a placut.
Nia, remarc la tine o schimbare a exprimarii in sensul ca pe alocuri seamana cu al unui coleg drag noua. Si ce ai tu cu copulul? e copilul meu si fac ce vreau cu el. Mai am zaharina, iar cafeaua te asteapta, eu intotdeauna fac o ceasca in plus pentru musafirii neanuntati.

Mihaela, ai dreptate, dar ne-ar trebui o pusca grozava. Si pricepere pe masura. Sa ne auzim/citim cu bine.

Alexandra - mersi, ca sa ma exprim la fel de scurt:)
Mihaela - frumos spus (chiar metaforic), dar daca piatra aia ia proportii pe parcurs si ajunge ditamai bolovanul de piatra tombala? ei? cum ar fi? dar mai bine nu te gindi la asta, ca eu la asta m-am gindit si uite ce mi-a iesit din cap. Sa fim optimisti!