Liviu Nanu

DA. Aș zice că e perfectă (epigrama, desigur)dar nu vreau să te laud.

Cred că ultimul cuvînt (perpendiculare) trebuia să fie un vers separat. În rest numai de bine, chapeau.

Prea mult \"ca să\". La un moment dat obosește. Iar în ultimul vers mergea mai bine \"ca să-L\".

Și mie mi se pare un text reușit. Versurile 4 și 5 însă poate ar trebui puse între paranteze. Sau eventual modificate, în forma aleasă de tine parcă nu se integrează, sînt cam în plus, eu le-am văzut ca pe o legătură nu neapărat necesară, o parte a tgextului convențională (chevilles, cum spun franțujii sau zeppe - italienii). Și \"canionul sufletului\" e puțin forțat.

Cristiana, cred că strofa a doua poate fi puțin periată.
Mi-a plăcut: prima strofă, \"la toate înmormântările poartă un zâmbet pitit\", \"zdrobind ochii clopotarului fără veste\" (mai puțin \"clopotul urlă\" din versul anterior).

Am citit și am recitit. Luate separat, versurile nu spun mare lucru și nici în ansamblu textul nu crează emoție. De ce ar crea? doar sînt niște simple \"personale\". Eu cred că doar persoana căreia îi este dedicat - Traian, adică - îl poate citi în cheia corectă. (Să exemplific: \"pulbere blondă\" poate fi interpretat în diferite feluri, poate avea chiar și conotație sexuală, în funcție de cititor și de starea în care acesta se găsește în momentul lecturii. La fel și \"patima rindelei\", care să fiu sincer pe mine personal nu mă trimite la nimic, decît poate la atelierul de tîmplărie. Însă Traian sînt convins că va percepe altfel). Pe de altă parte, cum (bine) spunea cineva, aici e un atelier, postăm și așteptăm critica și reacțiile cititorilor. Pe parcurs se ajustează, se adaugă, se scoate în așa fel încît în final e posibil să rămînă un text reușit. Și dacă nu, nu e tragedie pînă nu apare și paper să nu-l mai poți schimba. De cele mai multe ori sîntem subiectivi și avem tendința să ne supraapreciem propriile creații, cîteva bobîrnace sînt binevenite dacă sînt date fără prejudecăți. Mie ultimul vers mi-a plăcut, păcat că înaintea lui stă penultimul care mi se pare banal. În unele cazuri, cîteva metafore sau imagini bine construite, un final (asta însemnînd ulima strofă sau ultimele 2-4 versuri) pot salva un text. Cel mai important este însă să rezoneze undeva în mintea cititorului și în cazul de față dacă persoanei căruia îi este dedicat îi spune ceva, demersul tău, Virgile nu a fost în zadar. E o iluzie să crezi că poți mulțumi pe toți. În concluzie, cred că mai poți lucra pe text, nu e de aruncat dar nici de pus în volum.

UIte, și eu am greșit. E vorba de s nu de ș. Te rog corectează.

Vezi că ai mîncat un \"ș\" și un \"i\". Interesant text.

Mi-a plăcut Motto-ul.

Da, sugestive versuri. Cred că tema merită dezvoltată, am încercat și eu ceva asemănător, pornind însă de la altă idee.

Virgil, permite-mi două sugestii (de care bineințeles poți să nu ții seamă): versul doi nu sună prea bine, poate ar fi mai nimerit \"din\" in loc de \"cu\". La fel cu \"din discursul meu din parc
de duminica trecută\". Și aici parca e ceva puțin forțat.
Cu stimă colegială,
Anton

La multi ani Linea!
Felicitari Maria!

Frumoasă. Cred totuși că ar fi trebuit să rupi textul la \"acum te sărut...\" și la \"e cald...\". Și încă ceva, strict tehnic: nu mai lăsa spațiu înainte de virgulă.

La mulți ani Ancuța! Să ai de iubire, sănătate, inspirație, copii mulți și sănătoși, alte alea...
Și acum să trecem la poiezie.
\"parcă\" din ultimul vers strofa 1 ar putea să lipsească sau eventual să-l înlocuiești. În rest, o poezie frumoasă.

Parcă e mai plină varianta asta. Totuși nu mă împac cu \"ne cîntau\". Cred că ceva în genul fluierau mergea mai bine.

Dumnezeu să-l ierte pe unchiul tău. Se spune că cele mai frumoase versuri se scriu la suferință (\"indigatio facit versus\", parcă). E o poezie bună, dar cînd vei avea timp și vei depăși momentele de cumpănă poate mai lucrezi la ultimul vers. Și eu mi-am înmormîntat o mătusă acum doi ani, și pe urmă am scris \"Umbră și vis\" pe care am modificat-o în repetate rînduri și tot nu sînt mulțumit.
Cu prietenie,
Anton

Inițial am citit textul ca pe o compunere școlărească. Apoi l-am recitit încercînd să găsesc sensuri mai profunde. Nu am găsit. Totuși textul are o candoare și un ritm care-l apropie de poezie fără însă să se identifice cu ea. Dar eu tot cred că vina îmi aparține ca cititor, am și eu limite. Cred că acel \"Azi\" de la început m-a derutat. Poate că nu ar fi trebuit să stabilești un timp precis, poate asta m-a condus la ideea de compunere. Despre fluturi au scris mulți, să amintesc numai de Brumaru, așa că terenul e bătut și străbătut, trebuie să vii cu ceva nou, cu altceva...nu e suficientă doar sensibilitatea (la capitolul ăsta stai bine, problema este să reușești să o transmiți).
Am remarcat: apusul cu iz de portocală, și mustățile. Și cred că faci exces de paranteze, încearcă să te limitezi la una, maxim două într-un text, poți folosi alt procedeu.
Cu prietenie,
Anton

E un mare risc să abordezi tema asta, cu marea și delfinii. Am încercat și eu și cred că nu prea mi-a ieșit. Aici însă e altceva. Finalul mi se pare mai diluat, parcă lipsește ceva. Și aș renunța la \"iar\" din versul al 3-lea, îmi pare în plus. O poezie reușită, simplă, fără farafastîcuri inutile.

De ce la \"personale\" Cristiana? De ce? De ce?
frumoasă poezie, poate acel \"nu\" din versurile 2 ar putea fi scos, deși eu înțeleg intenția ta de accentuare.

In ansamblu un text bun. Personal nu-mi place cum suna \"hamul rănilor lumii\", \"îi însângerează...\", \"neliniștile nopților\" (aici mergea mai bine \"neliniștea\")