Liviu Nanu

Horică și a lui căciuliță
Te fac să rîzi vrei sau nu vrei
Din două țuici se face criță
Dar eu cînd beau văd nene...trei

La mulți ani Nicușorule!

Ioane, bună epigrama. Iată și răspunsul:

Din Moldova-n București
Găsești doar leacuri băbești
Numai eu, ceașcă cu ceașcă
Mă tratez cu o Băbească.

(variantă mai bună: Fetească)

veniși.stop.văzuși.stop.băuși macar un strop?.stop.atunci de ce plecași?

Mitică, aici exagerezi. Soția mea este de-o bunătate ieșită din comun și plină de înțelegere. Numai faptul că mă lasă să scriu poezii și să merg la piață dovedește aceasta. Așa că îți voi răspunde tot în catren ca să te conving.

După cîteva cucuie
(și-a dat seama că nu-mi plac)
A renunțat la gutuie
și-acum dă cu un dovleac

Andrei - nu-mi închipuiam că lectura unor simple versuri poate să te ducă în așa stare euforică (să nu-i zic de ebrietate). Uite-așa descopăr versurilor mele noi și neașteptate valențe. Poezie bahică, adică :)

Felicitări autorilor! Și să ne comunici modalitatea de a le cumpăra. Din păcate Suceava e prea departe de mine, nu cred că voi putea ajunge la eveniment

Vladimir - onorat de trecere. Simplu: nu mai importăm nimic.
Dana - și mie mi-a făcut plăcere comentariul tău. Uite, îți spun un secret: la mine în oraș e o cîrciumă chiar lîngă spital îi spune \"La reanimare\" și alta peste drum de cimitir \"Mai bine aci decît vizavi\". Batiste nu se vînd, dar țuică mai găsești.
Andu - Mă bucur că ai citit-o în cheia potrivită. Strofa aia e miezul deși, recunosc, nu e realizată foarte bine tehnic. Am să revin asupra textului, l-am postat în mare grabă.

Horia – Dacă ajungi cu palinca în capitală strici orzul pe gîște. Bucureștenii nu știu să aprecieze, o beau ca pe apă.
Calimero – Crampele cred că vin de la versul alb. Fernetul nu ajută, poate ginul.
Veve – cum aș putea să te contrazic ? Azi în Hunedoara mîine-n toată țara.
Trandafiraș – te păcălii, no. Da’ cu palinca o nimeriși.
Hera – bun tratament, dar franțujii nu prea au modelul ăsta. Și șampania face gaze. Și mie mi-a făcut plăcere vizita ta.
DoDule – Berea e bună în toate anotimpurile și la toate bolile cu o singură condiție : să fie de la 10 sticle în sus. Aș aplauda și eu dar într-o mînă țin paharul.
Mae – ai dreptate, cu alcool se stinge. Și totuși nu ai. Ia încearcă matale să torni palincă peste foc. Adică mai bine nu încerca.

Horică dragă, ți-aș sugera să faci ceva în strofa a treia cu \"vântul\" ăla care apare de două ori ca nebunaticul și tulbură versurile, dealtfel frumoase și pline de melancolie.
Cu ce nu sînt de acord: \"pădurea uitării\", \"visează-urmează-contează\", poate scoți unul dintre ele.
Ce mi-a plăcut: \"copilul toamnei pictează\"

Mi-a plăcut fiecare strofă în parte dar și poezia în ansamblu. Poate ar fi fost bine să renunți la niște majuscule...poate... Am scris și eu poezii despre toamnă, dar în fața textului tău jos pălăria.

Uitai licuriciul, scuze.

DA. Aș zice că e perfectă (epigrama, desigur)dar nu vreau să te laud.

Cred că ultimul cuvînt (perpendiculare) trebuia să fie un vers separat. În rest numai de bine, chapeau.

Prea mult \"ca să\". La un moment dat obosește. Iar în ultimul vers mergea mai bine \"ca să-L\".

Și mie mi se pare un text reușit. Versurile 4 și 5 însă poate ar trebui puse între paranteze. Sau eventual modificate, în forma aleasă de tine parcă nu se integrează, sînt cam în plus, eu le-am văzut ca pe o legătură nu neapărat necesară, o parte a tgextului convențională (chevilles, cum spun franțujii sau zeppe - italienii). Și \"canionul sufletului\" e puțin forțat.

Cristiana, cred că strofa a doua poate fi puțin periată.
Mi-a plăcut: prima strofă, \"la toate înmormântările poartă un zâmbet pitit\", \"zdrobind ochii clopotarului fără veste\" (mai puțin \"clopotul urlă\" din versul anterior).

Am citit și am recitit. Luate separat, versurile nu spun mare lucru și nici în ansamblu textul nu crează emoție. De ce ar crea? doar sînt niște simple \"personale\". Eu cred că doar persoana căreia îi este dedicat - Traian, adică - îl poate citi în cheia corectă. (Să exemplific: \"pulbere blondă\" poate fi interpretat în diferite feluri, poate avea chiar și conotație sexuală, în funcție de cititor și de starea în care acesta se găsește în momentul lecturii. La fel și \"patima rindelei\", care să fiu sincer pe mine personal nu mă trimite la nimic, decît poate la atelierul de tîmplărie. Însă Traian sînt convins că va percepe altfel). Pe de altă parte, cum (bine) spunea cineva, aici e un atelier, postăm și așteptăm critica și reacțiile cititorilor. Pe parcurs se ajustează, se adaugă, se scoate în așa fel încît în final e posibil să rămînă un text reușit. Și dacă nu, nu e tragedie pînă nu apare și paper să nu-l mai poți schimba. De cele mai multe ori sîntem subiectivi și avem tendința să ne supraapreciem propriile creații, cîteva bobîrnace sînt binevenite dacă sînt date fără prejudecăți. Mie ultimul vers mi-a plăcut, păcat că înaintea lui stă penultimul care mi se pare banal. În unele cazuri, cîteva metafore sau imagini bine construite, un final (asta însemnînd ulima strofă sau ultimele 2-4 versuri) pot salva un text. Cel mai important este însă să rezoneze undeva în mintea cititorului și în cazul de față dacă persoanei căruia îi este dedicat îi spune ceva, demersul tău, Virgile nu a fost în zadar. E o iluzie să crezi că poți mulțumi pe toți. În concluzie, cred că mai poți lucra pe text, nu e de aruncat dar nici de pus în volum.

UIte, și eu am greșit. E vorba de s nu de ș. Te rog corectează.

Vezi că ai mîncat un \"ș\" și un \"i\". Interesant text.