Liviu Nanu

Cred că textul poate fi perfectibil, deși mie îmi place și așa. La un text așa mic, repetarea unor cuvinte poate dăuna. Nu mă gândesc la \"ore\" care prin repetarea lor duc la o figură de stil, ci la \"acele\" din versul 1 al strofei a doua care ar putea lipsi sau doar sugerate. Cum spuneam, mi-a plăcut poezia iar finalul îmi pare bine gândit.

Adrian, faptul că te regăsești, fie și parțial în versurile mele nu poate decât să mă bucure.
Andule, ai dreptate. Și totuși trebuie să te corectez. Ai exagerat procentul de transpirație, ce ai citit aici e scris la prima mână (de obicei scriu mai mult de 10 variante la un text) și m-au costat 10 minute din viață.
Oricum dacă deschizi din nou pagina asta (deși nu văd moticul pentru care s-o faci) vei avea în fața ochilor varianta nr. 2 (tot săracă în metafore) mai mult o parabolă aș spune, fără să exagerez.

Ciudat sau poate nu, poezia m-a trimis la modelul de ilustrate pentru leneși în care îți alegeai varianta (e. sînt la mare/munte; mă/ne simțim bine/rău/formidabil; mai am/numai am bani; te/nu te mai iubesc...). Bine scrisă, mai puțină emoție, mai multă forță/prețiziune însă.

Domnu\' Tristian, faptul că nu m-ai ignorat e o mare cinste pentru mine. Vorba aia, (o știi și matale) \"înjură-mă dar nu mă ignora\". Dacă nu te-aș cunoaște aș zice că ți-a căzut greu șprițul și ți s-a tocit ironia. Dar nu e așa, nu? Hai maestre, spune-mi că n-am dreptate.

Eu nu știu prima variantă, dar asta îmi place. Poate cîteva cuvinte în plus (acut de exemplu mi se pare inutil).
Și primul vers cred că poate fi schimbat, \"cu atâta...\" mi se pare o exprimare ciudată, mai puțin poetic. În ansamblu mi-a plăcut.
La mulți ani!

Poezia e frumoasă până la strofa a doua (inclusiv). După aceea devine patetică și conjuncturală. Cititorul trebuie să simtă un fior, o emoție, dar când autorul intră în amănunte și explică, parcă se pierde din vrajă. Tot ce era de înțeles se putea înțelege din primele două strofe.
Vorbim aici de poezie și nu de jurnal sau fapte de viață.
Pentru primele două strofe ai o stea de la mine.
Și un La mulți ani!

Ei, acum e altceva. Aproape perfect corectat. Pot spune că mi-au plcut strofele 2 și 3.

Lucian, noi ne știm, părerea mea despre cum scrii cred că o cunoști. Tocmai de aceea te rog să pui și diacritice, poezia e bună, dar de ce să riști ca un cititor grăbit sau puțin distrat să citească din greșală \"catâr\" în loc de \"catar\", pardon \"câtar\". Ba nu, \"cațar\". Am nimerit-o, nu? Uite-așa se poate pierde fiorul și ideea unei poezii. Eu am întâlnit chiar într-o carte, la \"Cântec șoptit\" de Zaharia Stancu, în loc de \"măguri\" scria \"măgari\". S-a dus dracului toată vraja.

În fiecare dintre noi se dă o luptă, există un permanent conflict între două sau chiar mai multe părți. Conștientul nostru ne spune că suntem de partea bună a baricadei, că dovedim de fiecare dată fiara, balaurul sau altfel de lighioană cu care ne luptăm asemenea unui Sfânt Gheorghe călare și îmbrăcat în platoșa sa strălucitoare, asemenea unui Don Quijote, cum se spunea într-un comentariu. Dar dincolo de conștient oare nu se schimbă termenii, nuanțele? Subconștientul nostru operează cu același sistem de valori? Nu e o noutate, acest conflict a fost dezbătut de mulți cu mai mult sau mai puțin talent. Asiaticii au și ei teoriile și filosofia lor, nu vă mai plictisesc cu principiul TAO și alte ying-yang-uri (sau ying-yangi?) poate mai aproape de realitate, unde nu întotdeauna binele învinge, unde chiar dacă ziua balaurii (dragonul, zmeul, lighioana, și alți eroi negativi) sînt învinși, noaptea renasc cu noi forțe. Dar care e binele și care e răul? Iată că ne întoarcem la prima întrebare, care poate fi și o temă de meditație, uneori granița dintre ele este abia trasată. Bine că există amândouă, altfel nu ar mai exista luptă, mișcare. Și dacă nu e mișcare nu e nici viață, așa cum tot eu vă povesteam în altă parte (sportul național).
Vă mulțumesc pentru semnele lăsate la textul meu dragi prieteni. Prieteni, nu? :)

Și dacă aș fi cusurgiu n-aș avea ce să reproșez acestui text. Poate doar \"zidurile uitării\" și \"pîine neagră\", prima formulare fiind întîlnită mai des, a doua din cauză de nene\". Frumos text, Ioana, așa cum sunt majoritatea pe care le scrii. De citit.

Mi-ar trebui prea mult timp să exemplific aici tot ce mi-a plăcut. Așa că doar voi aminti câteva versuri și metafore care m-au marcat.
\"clipa jupuită de frumusețe plouă\"
\"...prinse în țintarul
schilod al heruvimilor cu trâmbiță\"
\"...athanorul
unor dorințe mai lungi decât aripa
îngerului...\"
\"să despletim pustiul în fire de nisip
beau din apa răzbunării unui zelot
merg pe o cale din sandale și trepte
șarpe mușcându-și coada până la sânge
într-o încordare de arc slobozind umbre\"
\"dumnezeul de serviciu al mântuirii
unui întreg neam de femei neiubite\"
și tot așa. Am amețit. Inițial mi-am spus că aici sunt cel puțin trei poeme, textul e încărcat de metafore care, culmea nu-l face mai greoi ci dimpotrivă.

Un text interesant, chiar plăcut. Cam multe genitive însă.

Mai trebuie lucrat la rimă, la prozodie, la idee, la formă, la fond și puțin la editare, după virgulă se lasă spațiu, de exemplu.

Mulțumesc pentru invitație. Anul acesta mi-am propus să particip la Virtualia. De fapt mi-am mai propus eu dar nu m-am putut ține de promisiune. Dacă nu apare nimic neprăvăzut, voi fi acolo pe 21. Puneți sticlele de Cotnari la rece. Sec și alb să fie :)

Întregul poem mi-a plăcut. Am reținut însă cîteva versuri și metafore: \"înainte ca ziua să mi se lipească de buze\", \"eu rămăn aici...cu ferestrele mele desenate pe nord\" și vreo 2 metafore din strofa a doua \"pe încheieturi esența cuvintelor\", \"poem fără margini\". Sînt și cîteva versuri discutabile dar ele nu scad din valoarea textului.

Adrian, ai dreptate, Corotga încă mai există, lafel și obiceiurile pământului. Auzii azi că la Putineiu se mărită o fată de rrom la 8 ani (clasa a II-a), motiv pentru care a și abandonat \"șicoala\". Dar deh...pe ăștia de la țară nu-i cunoaște doamna baroneasă să le face reclamă.
Dana - să înțeleg din povestirea ta că bei țuică pe tren și fumezi. Obiceiuri proaste, ar trebui să te lași, dăunează grav sănătății. Și mai ești și \'telectuală...:) Șeful trenului da, ăla om adevărat, trebuia să vă dea și o amendă.

Mie mi se pare că sună mai bine așa. Mai este acolo \"cu un\" care nu sună bine. Adică alăturarea celor două vocale identice, aliterație parcă i se spune că eu nu mă prea pricep la tehnica literară. Cred că poți găsi un sinonim. De exemplu \"cu-n zîmbet ... (aici vine un epitet scurt). Deși repetarea lui \"cu\" în cele două versuri alăturate iar nu prea merge.

Mirela, cred că ești tânără, faci parte din generația \"contra\", e firesc să fii supărată pe tți cei care nu-ți înțeleg trăirile și aspirațiile. Spun asta pentru că și eu am trecut prin astfel de stări negativiste și chiar m-am exprimat în versuri. Din păcate (sau mai degrabă din fericire) prin \'73 nu era internet așa că am scăpat lumea de obsesiile mele liricoide.
E bine că scrii așa cum simți că încerci să-ți exprimi sentimentele întregii lumi în general și cititorilor de pe acest site în special. Unii te vor citi, alții te vor ignora, câțiva vor rezona la trăirile tale, cei mai mulți vor rămâne însă indiferenți, cum se întâmplă în general. Tu scrie înainte, exercițiul acesta zilnic nu poate decât să-ți contureze mai bine personalitatea.
Un singur sfat îmi permit să-ți dau și sper să nu mă judeci greșit, nu sunt poet mai valoros decât tine, doar că scriu de mai mult timp și m-au sfătuit și pe mine alții. Și eu la rândul meu încerc să învăț de la cei cu experiență mai multă dar și de la cei tineri care aduc un suflu nou, nu întotdeauna însă însoțit și de o tehnică suficientă.
Dacă tot ai încercat versul clasic, încearcă să respecți lungimea versurilor, prozodia, ritmul...și să nu cazi în capcana rimelor facile. Aici trebuie un efort mai mare și firesc, răbdare mai multă,
Cu stimă,
Liviu

O mică modificare conjuncturală.

E vorba de ultimul vers al poemului. Nu trebuie să te stresezi. Cred că 6 silabe ar fi suficiente. Și nici măcar nu trebuie să rimeze, oricum epilog-olog e cam facilă.