Liviu Nanu

E destul de greu să definim poezia. Așa că mă limitez doar la o singură calitate a ei: să transmită o emoție. Textul tău transmite mai mult o informație, precum o reclamă. E drept, iscusit lucrată, are măsură, ritm, rimă...totuși, ceva îi lipsește. Uite, dacă-mi amintesc bine, era o reclamă, \"magazinele din sate/bine aprovizionate/îți oferă imediat/sortimentul preferat\". Ar putea fi poezie? Unii vor spune că da, alții că nu, ca în bancul ăla cu mireasa virgină. Are rimă și trasmite o informație, e clar. Ba are și umor (involuntar, presupun) și aici deja încep să am dubii. Cam așa e și cu extul tău. eu cred că poți mai mult, sînt convins că ai mînă, inspirație și chiar o doză de umor, așa că aștept de la tine și alte texte.
Cu scuze pentru intervenție
Anton
P.S.
Ah, și pentru că tot m-ai întrebat în subsolul unui text ce-mi aparține cum se pun semnele alea care se cheamă diacritice, eu îți sugerez să-ți editezi textul acasă cu ș,ț,ă,î,â și apoi, fără grabă, să-l postezi. Dar găsești opțiunea de a introduce diacritice și atunci cînd deschizi fereastră pentru introducerea unui text nou, în cazul în care calculatorul nu este setat pentru limba română, și tu nu știi cum să-l setezi.

Onorat, aștept urmarea. Am mai avut surprize, m-a lăudat cineva în 4 episoade și în ultimul mi-a dat cu paru-n cap:)

Horațiu, onorat de trecere și semn.

Domnule Mihuț, că ți se pare o poezie slabă e treaba dumitale, dar dai dovadă de nesimțire exprimîndu-ți nemulțumirea față de opinia comentatorilor mei cărora le refuzi (dar internetul e mare și mulți viteji bîntuie pe el) capacitatea de discernămînt. Puteai să-mi analizezi textul (dar presupun că nu merita efortul) și să faci referire doar pe el, cu argumente. Altfel nu-mi rămîne decît să constat că ești un autobăgător în seamă.
Dorun, am reținut ideea, mulțumesc.

Să fiu sincer m-a surprins (plăcut bineînțeles) evoluția acestui text și m-au surprin și vizitele, încheiate sau nu printr-un comentariu. Am avut o perioadă în care nu am mai scris decît cîteva versuri, mă preocupă acum alt proiect în proză, așa că această poezie a fost un fel de răbufnire, a ieșit în cîteva minute, e posibil să mai suporte mici modificări, deși s-ar părea că n-ar fi nevoie. Am plecat de la o idee, citită într-o carte, un citat din Franz von Baader \"există o singură artă creștină, care nu-i nici gotică, nici romantică, nici barocă, arta de a purta crucea\". Că tot mă gîndeam la destin, ieri, după ce am venit de la înmormîntarea (de fapt n-am fost decît la biserică, printre cei peste 2000 de oameni, nici la Paște n-am văzut atîta lume adunată)celor doi prieteni decedați în explozia de care ați auzit, probabil. Adrian, tu cred că l-ai și cunoscut pe Gigi Zaharia. Onorat de vizită.

Maria, mă simt onorat că ți-ai răpit din timp pentru a lăsa aici un semn. Eu am în stînga mea o plantă (i-aș spune floare, dar n-am văzut-o pînă acum înflorită) și îmi place s-o știu lîngă mine, deși uneori mai arunc în ghiveci diferite resturi lichide care-mi rămîn în pahar (cola, bere, cafea, votcă...). Tutuși, pînă acum nu a dat semne că s-ar supăra pe mine.

Interesantă formula aleasă de tine, repetarea ultimului cuvînd din vers în următorul (deși nu e o noutate), are un efect estetic. Puterea dragostei...parcă era și un cîntec.

Felicitări! Nu promit nimic, dar am să încerc să ajung la eveniment dacă reușesc să-mi repar mașina pînă atunci.

La mulți ani, Carmen!

O temă dificilă, mai ales după ce a scris Virgil Carianopol \"Puritate\". Te-ai achitat însă bine de ea, chiar dacă versul mai șchioapătă.

Dragii mei (din agenda sau nu), comentariile voastre ma fac sa cred ca am atins un subiect general, de care ne lovim cu totii (de fapt asta am si urmarit, chiar daca am exagerat putin). Da, pixul si agenda clasica sint sfinte, dar aici intervine alta minunatie, pe care o voi descrie intr-un \"personal\" viitor, deja scris si publicat ca si acesta la o rubrica (picatura de cerneala) saptaminala. Pe scurt e vorba de faptul ca primesc anual agende care ramin necompletate. Si cind am nevoie le iau in ordine cronologica. Acum de exemplu sint la anul 1995. Onorat de vizite si comentarii.
Ionuț, mulțumesc pentru atenționare.

Pe mine nu m-a invitat la niciun coniac, dar am sa beau in cinstea lui un (sau mai multe) pahar. La multi ani Andule!

La multi ani si din cauza mea stimate coleg! Sa-ti pastrezi nervul si pana ascutite si vioaie.

Ioane, la mulți ani! să-ți fie epigrama ascuțită-n poantă, nici banală și nici boantă.

Camelia, m-ai onorat cu prezența la luminoasă :) am să reflectez aupra ultimului vers, să fiu sincer nici eu nu sînt convins de el.

Mihaela, n-ai prea nimerit-o cu locația. Nu despre Cișmigiu era vorba, ci despre un loc mult mai pitoresc :) \">aici
dar ai priceput că e un text onoricoautoironic

Apropierea celor două comparații \"ca o înserare...\" și \"ca o prevestire\", (de altfel, versurile care susțin poemul și îl definesc), mi se pare neispirată. Sper să mă fac înțeles, nu sînt împotriva acestei figuri de stil, doar apropierea lor mi se pare nefirească. Mai este și \"misterios\" la care se putea renunța sau eventual să-l înlocuiți cu altceva. În rest, mi se pare un text interesant, un fapt banal de viață din care se poate face (și) poezie, dacă ai talent și inspirație.

Florin, din motive ce țin de deontologie (ca să nu spun de bun simț) nu pot să te contrazic și nici să-ți susțin presupunerea. Dar în general presupunerile nu sînt constructive ele pot să arunce o anatemă asupra cuiva și îmi amintesc de vînătoarea de vrăjitoare cînd era suficient să spui de vecina ta că are găini negre ca s-o vezi a doua zi spînzurată sau arsă pe paie. Despre celelalte chestiuni în discuție rămîn la concluzia că adevărul este (cum altfel? pe la mijloc.

Florin. din partea mea poți să ridici un piedestal mare-mare de tot și să-l urci acolo pe hose sau pe cine vrei tu. Eu rămân la părerea că poezia nu se vinde ca la piață, în funcție de ambalaj și cît de proaspătă e marfa. Ești liber să ai opiniile tale, să-ți faci propriul tău sistem de valori și să întocmești cîte topuri vrei. Dar nu-mi spune mie că afirmația cu bătutul la cur nu e vizibil răutăcioasă și neelagantă dacă nu chiar de-a dreptul pur și simplu. Am și eu, firește autori preferați și le-am și spus părerea mea despre scrierea lor, dar nu mi-a permis să să le spun că \"doar\" ei scriu poezie, mă gîndesc că am și eu limite, ca oricare altul, e periculos și chiar incorect să dai verdicte. fiecare cu gusturile lui, de ce ar trebui să-mi impun eu punctul de vedere? sau dacă tot o fac măcar aleg un mod elegant, nu dînd castane altora pentru a evidenția ce-mi place mie. Dar iar am impresia că folosesc procedeul literar monologul, ca să citez din spusele unui prieten.

Din comentariul unui coleg (pentru care am toată stima, dealtfel) reiese că autorul în cauză este singurul și cel mai tare scriitor de pe agonia, ceilalți de pe site scriu ca niște cururi. Departe de a contesta valoarea tînărului autor în discuție, încerc să înțeleg de unde această atitudine și cui servește ea. Lui hose în nici un caz, riscul este ca tot mîngîiat pe creștet de fiecare dată cînd produce o poezie, chiar să înceapă să creadă că se află pe un soclu. Cum spuneam mai devreme și eu consider că hose este un autor plin de talent, dar ceva pe care aș numi-o jenă mă oprește să fac comparații. Și știu că s-a mai procedat în cîteva rînduri și cu alți autori într-un mod asemănător de tipul „ce stai printre proștii ăștia, vino la noi”. În concluzie socotesc o parte a comentariului la care fac referire neprietenesc, chiar jignitor. Dar de ce nu mă mai miră?
Despre poezia de față e drept, m-am exprimat destul de ambiguu, dar „mda” înseamnă că totuși ceva mi-a plăcut aici și aș marca începutul textului și pe la final. Are în opinia mea destul de mult balast, sau ca să fiu mai explicit, versuri de legătură, cu exprimare mai puțin poetică pe la mijlocul textului. Este totuși un text interesant, văd că a stîrnit vii comentarii, iar editorul care l-a recomandat probabil că acceptă să fie bătut la cur în mod poetic, după s-a exprimat distinsul comentator.