Poezie
Eu am ucis, prea mult iubind, hermina
1 min lectură·
Mediu
se retrăgea în ghețuri de teama nealbeții
punând zăpezi să-i facă haină roată
o văd sorbind din roua dimineții
cu ochi visând atingeri fără pată
și-adulmeca gutuia dacă-i coaptă
dar simte crud oțelul în carnea ei intrând
și pașii ce-s aproape o fac să-ngenuncheze
ca rănile ascunse să nu-i văd sângerând
ea știe că zăpada tăcerii-o să se-așeze
și clipa asta iudă ar vrea să-mbrățișeze
hermina se oprește din fuga-i ne-nțeleasă
privește vânătorul și roua-i crește-n ochi
apoi se dăruiește ca jertfa nemireasă
se-mbracă-n împăcarea frumoasei sale rochi
primește săgetată al dragostei deochi
Doamne, te rog, îmi iartă vina
de-a fi trădat, prea mult iubind, hermina
046.784
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Elena Luminita Bouleanu. “Eu am ucis, prea mult iubind, hermina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elena-luminita-bouleanu/poezie/165326/eu-am-ucis-prea-mult-iubind-herminaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EB
hermina are acea unicitate (în lumea animală), de a se lăsa ucisă evitând pătarea frumoasei sale \"rochi\". am vrut să construiesc o posibilitate, un motiv, pentru comportamentul ei unic. dragostea face această ființă să se dăruiască săgeții, dragostea îi adună roua în ochi. eu cred că după moarte, hermina se transformă în ... femeie.
mulțumesc pentru frumoasele cuvinte:)
mulțumesc pentru frumoasele cuvinte:)
0
LNO temă dificilă, mai ales după ce a scris Virgil Carianopol \"Puritate\". Te-ai achitat însă bine de ea, chiar dacă versul mai șchioapătă.
0
EB
Liviu Nanu spunând aceste cuvinte, este pentru mine un dar dintre cele care te bucură copilărește, un dar la care nu te aștepți, dar vine.
0
hermina se oprește din fuga-i ne-nțeleasă
privește vânătorul și roua-i crește-n ochi
apoi se dăruiește ca jertfa nemireasă
se-mbracă-n împăcarea frumoasei sale rochi
primește săgetată al dragostei deochi
În ciclul vieții, uneori jertfele sunt necesare și dacă “trădarea” vine din preaplinul sufletului, jertfa nu devine inutilă…
Mi-a plăcut imaginea pură a herminei ce se oprește cu “roua” în ochi…. Hermina, prin blana ei albă din timpul iernii simbolizează puritatea care în această strofă este accentuată de “roua” din ochi, picătura pură din zorii unui început!