Liviu Nanu

Un sonet reușit, doar cu \"inertul trup\" din ultimul vers nu prea mă împac.

Revenind la Agigea, discuțiile cele mai aprinse, și care s-au prelungit pînă după miezul nopții în jurul Mării Negre (la propriu, e vorba de bazinul artificial), apoi pînă la orele 4 dimineața pe plajă, la un guvid și-o bere, au fost pe marginea expunerii domnului George Mihalcea din 27 august cu tema \"Condiția poeziei la început de veac 21\". Concluzia a fost (una dintre ele) că unii critici cu moț încurajează pornografia în literatură. De ce? asta doar ei pot spune. Apropos: M. Mincu s-a exprimat (în urma comentariului critic făcut de Paul Bogdan) în felul următor (citez din memorie): \"dacă s-ar fi întîmplat așa ceva la cenaclul meu, îi dădeam afară\". Am înțeles că luni, 28 august (plecasem deja) a fost mai indulgent cu agoniștii, a acceptat să ne primească la cenaclul pe care-l păstorește cu condiția să ne facem penitență și să măturăm chiștoacele cîteva ediții, pînă să primim dreptul de participare pe rîndul de lîngă ușă. Sau poate așa am înțeles eu prin telefon, că n-am fost acolo să aud cu urechile mele.

Dintre temele dezbătute la Agigea, una a ținut cap de afiș: scriitorul de succes și scriitorul de talent. Unde începe valoarea și cum o putem deosebi de impostură? S-au dat și răspunsuri, dar ideea este că înainte de a-ți forma simțul estetic și critic ar trebui să citești cel puțin 1000 de poezii, sau să privești 1000 de tablouri... Și da, ar fi indicat să citești și (măcar) o carte de estetică.
În altă ordine de idei, guvizii au fost buni în saramură, dar vinul lui Cosmin cam începuse să fiarbă. S-a băut totuși, cu noduri și strîmbături.

Am stat la Agigea o săptămînă. O experiență interesantă începînd cu drumul, cu toate întîmplările petrecute acolo și chiar cu drumul înapoi spre casă. Am reîntîlnit prieteni, mi-am făcut prieteni noi și am mai și învățat cîte ceva. Nu mi-am propus să scriu un jurnal, dar aș vrea să puctez cîteva momente. Astăzi voi aminti de borcanul spart de Cristina, întîmplare care a scurtat conferința domnului Marin Stoian. De conferința domnului George Mihalcea din seara de duminică și de discuțiile prelungite apoi pe plajă pînă la 4 dimineața. Am și fotografii, probabil le voi pune în galerie.

Lectură plăcută. Sile, ai un tipo, un \"b\" lipsă, te las să-l găsești singur.

Cum se-nmulțesc? răspunsul nu e greu
Și l-am aflat vă spun, dintr-o ochire
Prin ochiul strîmt maro-violaceu
Sau poate prin înmugurire

Poezie bună, doar strofa a treia este nițel în suferință, mai ales finalul.

Nu știu ce va zice autoarea dar cred că foarte mulți au citit poezia în cheia greșită. Minerul Dan este doar un pretext, el este de fapt lăsat în plan secund, aici personajul principal este cu totul altul.

Cred că poezia tinde spre o reîntoarcere la forma clasică și la metaforă. Dar nu la poezia șaizecistă sau păunesciană, ci doar împrumutînd de acolo cîteva procedee, pe care cei mai talentați poeți le vor exploata pe un alt palier. Poezia de mîine va avea (în opinia mea, desigur) și ironie dar și un sentiment al morții sau al singurătății bine conturate, se va apropia de marile teme și în special de Dumnezeu. Poetul de mîine va respecta CUVÎNTUL, iar exprimarea va trece prin mai multe filtre (în sensul de autocenzură) pînă va apărea pe hîrtie. Pe internet lucrurile astea vor merge mai lent, aici se experimentează mai mult.
Ziceam și eu...

Eu cred că ar trebui să fim atenți la ceea ce scrie tînăra Lory. E posibil ca ea să fi descoperit (și poate nici nu conștientizează asta) o nouă direcție în poezie, să ne propună o nouă convenție lirică, așadar. Tocmai prin revenirea la versul clasic, la prozodie, însă pe alt palier, pe care încerc să-l întrezăresc, pentru că deocamdată este doar schițat. Cred că ar trebui să-și urmeze instinctul și crezul poetic, și ce va fi vom vedea, eu personal cred că are potențial. Mai cred că experimentele și vulgaritatea \"lirică\" merg într-o fundătură, dar fiecare este liber să încerce ce vrea, măcar din simț ludic.

Am avut parte de o lectură plăcută, vers lejer fără să fie forțat. Nu știu de ce dar parcă și \"împreună\" și \"unison\" nu prea merge. Asta ca să fiu cîrcotaș, cum spuneam poezia mi-a plăcut.

am înțeles cum e cu XXX, Dane. Tocmai de-aia am spus că mi-a plăcut poanta.

Te joci Bogdane, dar joaca ta e rotundă și printre rînduri întrezăresc un soi de tristețe, sau poate spleen. Am remarcat strofele 2 și 3, nu prea mi-a plăcut cum sună \"cacao\", parcă e lipit acolo.

Dane, bună replica ta, în sfîrșit una cu poantă. Însă cam grăbită, eu aș fi scris-o cam așa:
nu prea pare să îi pese
popa este tare-n pix
dar numai la poetese
XXX

Sunt poetese fel de fel
Ușoare (unele la minte)
Dar ce o să te faci, părinte
Cînd dai de una XXL?

Eu cred că un interviu nu trebuie să fie asemenea unui dosar al procuraturii. De fapt și comparația mea cade, un astfel de dosar urmărește doar un aspect al individului, cel penal. Interviul de față a vrut să evidențieze latura lirică a lui Mihai, aplecarea lui spre poezie, profilul lui literar și mai puțin cel domestic. Poate este important de știut că Mihai nu este patriot, sau că este vicios (fumează mult), dar ar fi greșit să judecăm opera unui scriitor (vorbesc la modul general) după alte criterii, morale sau fizice de exemplu. Corect, n-o să ajungă niciodată în vitrina marilor cetățeni, marilor patrioți, bucătarilor talentați sau mai știu eu ce grupare. Și ce dacă? putem să-i judecăm poezia prin această lupă? eu cred că nu. Nu mi-am propus să-i evaluez poezia lui Mihai, nici nu cred c-aș fi în stare de așa ceva, pot spune că uneori îmi place, de multe ori nu, ceea ce scrie. Are sclipiri dar și balast, dar asta o știe și el, de fapt toți avem, n-am întîlnit poetul perfect aici. Prin urmare nu cantitatea de patriotism dă măsura talentului unui scriitor.

Claudia, ai dreptate, Mahalaiana sună mai bine, am să reflectez. Am scris personalele astea ca reacție la \"blasfemile\" de pe site. Abia după am observat o oarecare asemănare (de idei) cu \"Mercedesz benz\" a lui Janis. Chestie care m-a bucurat, toată ziua am fredonat melodia aia superbă.
Dan, vezi dacă nu te-ai rugat cui trebuia? la ce te așteptai? la Ferrari? Asta mi-aduce aminte de un banc în care un tip îi reproșează uneia că i-a dat păduchi lați. și tipa îi răspunde \"da\' ce voiai pentru 50.000? viermi de mătase?\"

Toni, eu n-am înțeles ce înseamnă \"hengher\". Sau ai vrut să scrii altceva, de exemplu \"hingher\"? Și mai ai un tipo, \"sa\" din penultimul vers se scrie \"s-a\". Mi-a plăcut însă poanta din final.

revin cu o mică explicație, deși poate n-ar trebui, cititorii mei sînt la fel de inteligenți ca și mine \"Citra matra\" se traduce \"totul este gândire\". Asta dacă nu m-a păcălit traducătorul.

ideea este bine pusă în vers, mai puțin partea \"cum bolnavul
de plămîni
își aprinde țigara\", unde mie îmi pare o construcție greoaie. Cu toate astea, am remarcat poemul și zîmbesc de fiecare dată cînd citesc poezie adevărată în doar cîteva versuri.