Pier&Jil de Geană

pe pietre sigure de râu acum când calc
dar fără val - de parcă pe-un fenomenal
dragon zidit sub lumea nouă semăn grâu -
mă înfior de dragul ochilor din jur,
speriat că aș avea look de cacao,
tresalt la orice sentiment mai pur,
de parcă aș dansa în ritm cu zao.

nu îmi mai sunt preasuficient de ceva vreme,
privesc în lac, în bălți și în găvane,
îmi amintesc de câtă lene
și ce indiferență îmi trezea vandame,
cu al lui pompis prea supraelastic
de trist oftau fecioarele la volga,
îmi amintesc mulajele de plastic
cu ken și cu-arădeanca olga.

mă caut în reviste și-n vitrine,
mă dau la fund sătul de sete sub alcooluri fine,
doar de mi-ar zice zațul de cafea în fine,
băiete, te-ai mințit cu mult tupeu numai pe tine,
acum e vremea să te-oferi la lume: GUSTÃ;
mai altruist ca titus stil de ciocolată, fără-a clipi, ba chiar plângând ca monamuscă,
aș da orice numai s-o fac iar lată.

prin cioburi de oglinzi acum când calc,
ecoul de-l aud prin rame aurite,
nu am decât să strâng în pumni tubul cu talc
și să visez femeile-nsfârșite,
speriat că aș avea look de cacao,
tresalt la orice sentiment mai pur,
de parcă aș dansa în ritm cu zao.