Cîrciuma lui Bicuță

Săndel intră în cîrciumă și se așeză cu grijă pe jumătate de scaun. Bicuță, atent la detalii, i se adresă, curios: - Să nu spui că ai trînji. Ai trînji? Uite, ai lipsit o săptămînă de la datorie și deja ai probleme. Da’ tot cu niște bere rece te repari, ai să vezi. Micăle, ai scos berea din probagaj? Micăle dădu din cap afirmativ, nu putea vorbi, tocmai mesteca ceva. - N-am trînji, Bicuță. Am fost la munte cîteva zile, m-a invitat nepotu-meu, Alexandru. - Păi, ar trebui să fii fericit, noi ne-am fiert aici, la patrușunu de grade, cu berea caldă a lui Bicuță, zise Profesorul. - Eu sunt de-a dreptul „individios”, spuse și Dan a lu’ Nașu. Ãia bătrîni au plecat să facă băi și mofete la Covasna și a trebuit să mă sacrific io, că nu avea cine să aibă grijă de păsăreturi și să ude roșiile. - Și cînd îți vine și ție rîndul să pleci, se strică vremea, completă Poetul. Așa se întîmplă de fiecare dată, bine a zis-o Murphi ăla, ar fi trebuit să primească Nobelu’. - Și pînă la urmă, de ce te doare-n cur? întrebă și Mișu Electricianu’. Că doar n-ai căzut cu schiurile. - Păi, începusem să vă spun că am fost cu nepotu-meu, Alexandru. M-a luat mai mult să-i țin companie la bere. Alexandru s-a apucat, mai nou, de tir cu arcul. Nu că și-ar fi găsit vocația în sportul ăsta, dar are o prietenă sportivă care îl tot cară după ea la concursuri și uite-așa, se mai joacă și el de-a Robin Hood. Fără mari pretenții, că el este mai mult băgător de seamă. Nici nu-și permite, a realizat și el că, în ritmul în care își pierde săgețile, rămîne rapid fără muniție. Așa că n-am stat mult pe gînduri și am plecat la concurs. Cu mașina fetei, normal. - Și cum a fost? întrebă Profesorul. Că n-am văzut niciodată pe viu un concurs de tir cu arcul. Decît în filme. - Cam plictisitor pentru spectatori. Adică, dacă nu ești implicat direct, nu te prea prinde. Eu m-am uitat vreo oră, mai precis pînă și-a rătăcit nepotu săgețile și a ieșit din concurs, pe urmă ne-am luat niște vin de la o cramă și am stat la șprițuri, s-o vedem pe fată cum evoluează. De la șprițuri ne-a venit și ideea. - Ce idee? întrebă Poetul - Păi, după concursul oficial, s-a organizat și un concurs de noapte. Se înscria cine dorea, participa fiecare cu un milion și cine cîștiga lua tot bănetul. Beznă ca-n nucă, doar țintele erau luminate cu reflectoare Philips, sau cum le zice socru-meu „Pilipîs”, dar și alea se mai stingeau din cînd în cînd, sau luminau ca stroboscoapele din discotecă. Mai suflau și unii în vuvuzele, ce mai, ca la bîlci. - Apropont, cum se zice corect, vuvuzelă sau vuvuzea? întrebă Bicuță. - Se zice vulvuzea, răspunse Micăle. Am întrebat eu pe frati-miu, el știe sigur. Așa, și povestiți mai departe, domnu\' Săndel, să nu vă pierdeți ideea. - S-au făcut și pariuri, continuă Săndel, noi acolo ne-am băgat, dar nu ne-a ieșit. Toată lumea era veselă, unii chiar beți criță, așa că, după ce s-a terminat și concursul acesta, a venit nepotu’ cu ideea lui, să se tragă și la ținte vii. - Adică în pisici și cîini? întrebă Dan a lu Nașu. - Așa trebuia inițial, dar de unde să găsești la doișpe noaptea pisici dispuse să alerge pe stadion? Așa că Alexandru a propus să alerge unii dintre noi. Pe bani, normal. Și cum toți erau veseli, n-a trebuit să insiste prea mult. După cîteva negocieri s-au găsit cîțiva nebuni să alerge în fața țintelor în timp ce se trăgea. Cum fac copiii de mingi la tenis, dintr-o parte în alta. Mai mult sportivi, că ăștia erau în penurie de lovele. Ne-am băgat și noi, cîștigul era garantat, ne venea de fiecare cam cinci milioane. În total eram vreo opt „iepuri”. „Lasă, nea Săndele, m-a asigurat nepotu’, că ăștia sînt mangă cu toții, or să tragă numai în crăci. E primarul, niște polițiști comunitari și niște patroni de cîrciumi. Noi alergăm de-a bușilea. Am făcut un calcul statistic și din o sută de săgeți, nouășcinci se duc peste țintă”. Cu tactica asta în cap am început distracția. - Hai, nu mai spune! exclamă Bicuță. Ai avut matale coraju’ ăsta? Că eu te știu mai timid, mai ales cînd îți aduc aminte de datorii. - Bicuță, îl apostrofă Profesorul, parcă ești asistentul de la teleshoping care se miră din orice, tocmai cînd e mai interesant. Lasă omul să povestească. - Și cum s-a terminat? A nimerit pe vreunul? întrebă Poetul. - Păi, socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din tîrg, continuă Săndel. Făcurăm noi vreo două ture dus-întors și deodată, pe la ținta șapte, mă lovesc cu unul cap în cap. Se pare că și ăla avea aceeași tactică, alerga tot de-a bușilea. Noroc cu mine că am capul tare, dar ăluia i-am spart arcada. L-am văzut a doua zi, cu bandaj pe ochi. - Și tu ai făcut trînji, zise Bicuță. - Pe naiba, trînji. Cum căzusem acolo, m-a lovit o săgeată în buca dreaptă. De-aia nu pot să stau pe scaun. - Să nu spui că pe ăla care te-a alicit îl chema Marcu, pentru că ar fi prea de tot, zise Poetul. - Ah, nu! Asta mai lipsea. Îl chema Pușcă. - Și Alexandru? A scăpat sănătos? întrebă Profesorul. - N-a pățit decît o fractură la gleznă, cînd s-a împiedicat de mine. Acum stă cu piciorul în ghips, a început să meargă totuși, ușor, în cîrje. Așa că, în final, ce-am luat pe mere am dat pe pere, că am dat banii medicului de gardă care mi-a scos săgeata din cur, să nu cheme poliția, sau mai rău, presa. Mai am și acum pansamentul, da vi-l arăt doar dacă dați fiecare cîte o bere. Chiar două. Că am scăpat de penicilină, acum pot să beau și eu ceva, deja m-am deshidratat de cînd tot vorbesc. Dacă stau și socotesc bine, doar trei am fost accidentați, și doar unul, adică eu, de săgeată. Nepotu’ a avut dreptate cu statistica lui. - Da’ pe mîini de ce ești zgîriat? întrebă Bicuță. Tot de la săgeți? - De la colții babei. Am și pe genunchi, dar nu se vede. Creștea peste tot pe stadionul ăla. - Tribulus terestris! zise Micăle din spatele barului. Ceilalți o priviră mirați. - Așa îi zice pe latinească, explică ea. Făcea bunica ceai din el, pentru bunicu’ - Povestea asta îmi amintește de o scenă dintr-un film vechi, zise Profesorul. Dar acolo trăgeau cu pistoalele cînd se stingea lumina, era mai palpitant. Juca și Brigitte Bardot, înainte să devină crescătoare de cîini. Că veni vorba, Bicuță, adu o „Mioriță” minoră.