Poezie
noiembrie
1 min lectură·
Mediu
se scurg
prea greu aceste încercănate zile de toamnă
așa cum fructele ochilor tăi
își preling plictiseala
între noi există mai degrabă un spațiu
al deosebirilor
fremătând în prelungirea tăcută
a unei somnolențe polare
construiesc din regrete
un fel de iglu semănând mai mult cu o criptă
afară se petrece o lume frunzele refuză căderea
refuză moartea
e un fel de revoltă a lor împotriva firii spui tu
le putem da ca exemplu
doar în oasele noastre rămân urme
cum rămân petele de vin pe pahar
ai auzit vreodată paharul vorbind pe limba lui
de cristal?
sună a cântec îngânat de șaman
ce alungă spiritele
ne regăsim în culori eu bat mai mult spre albastru
074.703
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu Nanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu Nanu. “noiembrie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-nanu/poezie/56250/noiembrieComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INLiviu, cred ca-mi era tare dor de tine si nu stiam; azi te-am redescoperit in acest poem, care e putin altfel; imi suna a descantec impotriva mortii sau impotriva indepartarii; imi miroase a noiembrie intr-un mod ciudat, mai \"polar\" decat ar fi obisnuit.
Orice s-ar mai scrie asta e POEMUL meu de azi; e intr-adevar superb!
Orice s-ar mai scrie asta e POEMUL meu de azi; e intr-adevar superb!
0
MPDistincție acordată
Hmmm! Sigur e vorba despre petele de vin și nu de pălincă? :))
Frunză peste frunză, răzvrătite împotriva căderii, îmi place imaginea toamnei tale albăstruie (doar sunt si eu o femeie de toamnă).
Oare cum aș putea explica în cuvinte ceea ce simt acum? Nu știu! Doar simt!
Frunză peste frunză, răzvrătite împotriva căderii, îmi place imaginea toamnei tale albăstruie (doar sunt si eu o femeie de toamnă).
Oare cum aș putea explica în cuvinte ceea ce simt acum? Nu știu! Doar simt!
0
LNEu ce sa mai spun? Poezia asta reflecta o stare ma bucur ca am transmis-o si altora. Alina, ai punctat bine, ca si Monica si Ioana este teama de departare, de instrainare asemanatoare cu teama de moarte.
Zareh, tie iti datorez si o mica explicatie, sau mai bine zis iti spun un mic secret. Initial textul asta era uniform, cu greu m-am hotarit sa-l rup pe ici pe colo. Mersi de comentariu.
Zareh, tie iti datorez si o mica explicatie, sau mai bine zis iti spun un mic secret. Initial textul asta era uniform, cu greu m-am hotarit sa-l rup pe ici pe colo. Mersi de comentariu.
0
LNMichel, ai dreptate, albastru e o culoare cam rece daca nu chiar inghetata. D\'aia si beau ginul cu doua cuburi, chiar trei. Stii, cind \"se intimpla\" inseamna cu nu prea participi, nu iei parte. Si atunci ramane vinul, nu? Sau altceva. Onorat de lectura si comentariu.
0
Un poem în care descrierea \'albastră\' a toamnei apare mai degrabă ca o introspecție, un fel de negativ al trecerii spre inevitabila \'somnolență polară\', proiectând în suflet revolta închiderii cercului. Emoționantă imaginea versurilor:
între noi există mai degrabă un spațiu
al deosebirilor
fremătând în prelungirea tăcută
a unei somnolențe polare
Un poem de dat \'ca exemplu\'. Superb!