Mediu
destinul ți-e legat de pămîntul
din inima căruia rupi viață
întîlnești moartea, mai schimbați cîteva vorbe,
moartea zîmbește politicos, niciodată nu-și trădează secretele,
întîlnirile sînt tot mai dese, pariezi uneori
cîștigi viața unui ortac
moartea altuia.
de unde naiba să știi ce urmează?
răsfoind un mic carnețel, ale cărui file nu se termină niciodată,
-numerotarea paginilor e de la minus spre plus infinit-
moartea te privește în ochi
așa cum te-ai obișnuit deja
aștepți zîmbetul politicos cu inima cît un purice,
îl primești și răsufli ușurat;
pe schimbul 2 nu se moare
pe schimbul 2 doar se pariază azi,
cine știe, zilele sînt pentru om numărate,
pămîntul de mult a uitat trecerea
așteaptă să se mai răcească o eră,
primește în pîntece trupuri
tu te plimbi printre morți și zîmbesti
deasupra, cerul e atît de senin,
deasupra, copiii zic rugăciunea de seară.
023022
0
AB