Liviu Ioan Copos

Deși ai 18 silabe, poemul tău este reușit ca imagine ...precum o floare de \"Gura leului\".

Poem sfâșietor, cu \"flori cu miros de spirt\" și \"carne sfârtecată\", cu femei \"întorcându-se încet de pe țărmuri înghețate\", predestinate parcă acestei suferințe ancestrale și inevitabile... de păcat primordial, cu imagini de lagăr de concenrare eliberat parcă de curând, cu femei filiforme - \"nuduri galbene\"...\"învățând să meargă din nou\", reânvățând gustul \"merelor răscoapte\", ca un triumf al naturii și al dorinței de viață, într-o lume \"bandajată\", dar în care visele nu mor niciodată.

...\"cu cerul pretutindeni același\", în alb, de alb...de-atâta alb, \"carnavalul amuțise retras sub obloane albastre\".

Serenitate...

Reușite - secvențele, dar trebuie să-ți mărturisesc că poemele tale \"Tanka\", erau mai gândite, mai elaborate și parcă aveau o sensibilitate mai pregnantă. E doar o părerere, bineânțeles...
Oricum, constat disponibilitatea ta pentru diversitate și...\"imaginație peisagistică\", în continuă căutare.

Cu prietenie,
Cliv.

Mi-a plăcut \"orașul de ceară\" cu \"primăvara despletită pe străzi\", cu \"femei străvezii\" și \"frunze ...de oleandru\".
Orașul acesta pe care parcă-l cunosc de undeva, nu este deloc \"muribund\", e un oraș plin de viață, \"nebunesc carnaval\"...\"rotind sori și umbre stinghere\", cu \"tribune aclamând diminețile însângerate\".
...\"hohotul meu spiralat\" e doar extensiunea în ecou \"a imaginii mele călătoare\", de la fereastra \"unde tu nu ești\".

Romulus...

\"sarcina ochiului e să vadă linia\"...\"și nevoia de geometrie e o spălare\", spunea Nichita Stănescu undeva în \"Ordinea cuvintelor\", sau poeta americană Sylvia Plath care în finalul poemului \"La răscruce de vânturi\"(nici o legătură cu celebrul roman!), folosea atât de plastic și sugestiv liniile drepte;
...\"Cerul se sprijină pe mine, pe mine, singura dreaptă
Aici printre toate aceste orizontale\"...
ca să nu mai vorbim despre simbolistica cercului, un alt element geometric des folosit în poezie: \"cu cercuri prea perfecte\"(și \"geometrie a spațiilor\") la poetul canadian Alain Grandbois și \"păsările se rotesc mereu în cercuri\" la
americanul Weldon Kees, până la \"cercul de neon\", al regretatului poet Dinu Regman, pe care eu îl iubesc atât de mult.
Sper că nu te-am plictisit, dar am dorit să-ți arăt în foarte puține exemple, că totuși \"acest univers fără margini/ prea mărginit pentru ochii noștri\", există în poezie.

Cu considerație și prietenie.


Bia!
Te-ai referit probabilla cele patru triunghiuri ale afinităților din zodiacul chinezesc, care nu-mi este chiar străin, dar lucrurile pot fi privite exact cum ai spus, adică prin simplitatea sentimentelor create în mintea unui om care zboară în noapte la 10000 de metri altitudine,
\"despicând\"...zbuciumat, pe acea \"bisectoare\" imaginară, privită cu ochii minții printr-un \"hublou\"...\"cu paianjeni de ghiață\".

Cu drag.

trebuie să-ți spun că El, chiar \"dacă plânge din cauza ta\", nu \"urăște\" și \"până la urmă\" însuși Sfântul Augustin, abandonând filosofia păgână, va descrie drumul pe care l-a parcurs de la păcat la iertare, iar \"iasomia va înflori\", oricum, înmiresmat și ...inevitabil.

Cu aceeași prietenie,
Cliv.

versul acesta m-a pus pe gânduri...e o chestie aici, o reverberație de \"clopot\", sună profund, ca un țipăt \"între clavicule\".

Are farmec și o plasticitate geometrică - \"romb cubos lăsat să sfere\", iar imaginea generală e una de renaștere, \"de retrăire în viermuirea sevei\"...de \"ecou de sămânță-n crăparea plevei\", cu străfunduri deschise și simțiri \"de măr condamnat să-nflorească mere\".

Constantin!
Clipul sesizat de tine, face parte deja, din banala realitate cotidiană, iar \"gându-mi avid\" e doar modalitatea mea de a o transpune și sensibiliza pe ici pe colo.
Tabloul are oricum lumini și umbre(inevitabile!).
Cu prietenie.

Tamara!
Sunt deacord, ultimele două versuri pot fi îmbunătățite, deși \"imperfecțiunea\", nu are grade de comparație.
Onorat de trecerea-ți!

Cristina!
Mă bucur că ți-a plăcut ritmul, deși, sunt convins că tema textului meu este prea brutală, pentru sensibilitatea ce-ți străbate delicat poemele.

Cu drag și urări de an nou fericit tuturor!

Cu siguranță, \"într-o zi nu va mai fi la fel\"...nerăbdarea ta de a pulsa într-o binefăcătoare \"new...new page// new life\", mă îndeamnă să cred că acest text atât de natural și plin de prospețime, este un strigăt de frondă al unei întregi generații vis a vis de înstrăinarea tot mai profundă și vizibilă a unei generații de tineri, șocant trecute prin \"binefacerile\" unei tranziții \"de rahat\".
De fapt optimismul tău cuminte răzbate promițător și metaforic spre final, când \"prin bezna în care se văd doar luminițele colorate de Crăciun din parc, prin bezna în care se aud doar claxoane răzlețe și manele de la florăria din intersecție, tot mai încet, mai încet...(ce premoniție binefăcătoare!) ne aprindem câte o țigară și râdem în hohote
de câte și mai câte inventăm.\"

Da,\"într-o zi nu va mai fi la fel\"!

Textul tău, pare la prima citire un strigăt tremurat, trist, \"îndoit de minuni...în șoapta fără de cufundare\", tern chiar \"și-atât de fragil\", de n-ar exista acea \"țară de dincolo de lucire/ aproape de zero absolut\", din \"nopțile - cutiuțe de plumb(analogie poate cu binecunoscutele sicrie)umplute cu praf alb\", într-un dialog perpetuu, \"îndoit de minuni\"...psihedelice aș zice eu, când \"tăcerea devine lumină/ în șoapta fără de cufundare\".
Gândul mă duce inevitabil la o incantație afro, cu o păpușă Woodoo, \"aruncată femeilor dincolo de oglindă\", de un vrăjitor neiertător ce o purta la \"încheietura mâinii.../
unde zvâcnește cel pipernicit/ numărând împunsăturile.\"
Aducerea aminte a \"primilor pași făcuți cu spatele la vânt\", transpare \"alinător\" și senin, într-un final \"printre culori\"...când \"arta poate fi primejdioasă\".
Oare!?

Cu salutări prietenești și concitadine...EU,

Un bun prieten de-al meu, mare maestru în arte plastice și în \"ceremonii inedite\", a inițiat ad hoc(după un simpozon stropit îndeajuns cu licori bahice) un concurs de \"eurocrizis\"(dacă tot intrăm noi în UE!), de fapt le-a botezat inițial \"metapoeme\". Trebuia practic să așterni pe hârtie, unul sub altul, primele zece cuvinte care-ți treceau prin cap într-un minut, apoi erau citite și punctate de ceilalți concurenți. A ieșit o treabă pe cinste, chiar surprinzătoare, care a \"animat\" atmosfera lâncezândă.
Mi-am amintit această plăcută experiență citindu-ți textul și pe verticală și punându-ți primul cuvânt din fiecare vers, sub forma următoare;

Declarații
Mobilizare
Livrete
Epoleți
Tranșee
Vulturi
Soarele
Sânge
Stixul
Flori
Fanfare
Fantome
Foc!
Foc!
Foc!

Chiar dacă sunt 15 cuvinte...oare ce a ieșit?

Cu stimă,

Cu scuze pentru răspunsul acesta întârziat, vă mărturisesc că nu am deloc intenția să vă contrazic, ținând cont că sunteți o expertă în materie și mai ales că, aveți dreptate, aproape în totalitate.
De aceea(și nu numai), voi corecta \"Kireji\" la; 30, 31, 32, 34, 35, deși la 31, m-am străduit să înțeleg, de ce nu- acel \"covor nesfârșit\", iar la 27 și 33, am șters acel \"-mi\", care sună acum \"ca dracu\"- la 33.
La 28, prefer varianta mea, cu pauza de sens după primul vers, iar 34 este ușor interpretabilă, dar prefer varianta sugerată de dumneavoastră.
Oricum, a fost o mică \"lecție\", pentru care țin să vă mulțumesc, doamnă profesoară.
Cu aceeași prietenie.

E OK, prietene, nu m-am suparat deloc, doream doar sa lamuresc problema ta vis a vis de comentarii. Nu stiu daca realizezi ca de fapt ai \"comentat\" tocmai comentariile celorlalti. Noroc cu penultima ta propozitie!
Cu salutari amicale.

Ușor surprins de comentariul tău \"realist\", trebuie să-ți reamintesc că spațiul \"comentariile membrilor\", este destinat tocmai acestui scop, iar comentariile au fost făcute(și în acest caz), chiar pe text!
Cei ce nu doresc comentarii, au posibilitatea blocării acestora, așa că, nu văd care ar fi problema?!
În rest, mulțumesc pentru trecere și pentru aprecieri.
S-auzim numai de bine!

Mi-a placut observatia ta \"ceva conservator in sange\", parca ar fi un biftec englezesc preparat traditional si savurat intr-un bistrou pe malul Tamisei. Si daca tot suntem
pe-acolo, filosoful John Loke considera ca spiritul poate fi comparat cu o \"tabula rasa\", pentru ca doar senzatiile ii transmit puterea de a percepe si conceptualiza.
De-aici \"poemul meu hoinar\"...cu senzatiile si perceptiile realitatiilor unui oras romanesc cotidian.

Un salut prietenesc.

O hoinareala trista,Cristina, intr-un oras placid, cu imagini ce pot fi regasite prin toate orasele romanesti.
Multumesc.

Printre (în)\"frângeri\", \"ricoșeuri\" și \"fisuri\", la mânăstire se intră totuși în vârful picioarelor.

Mulțumesc de trecere.

...trebuie să-ți mărturisesc că am simțit \"vocea de seară\" și \"șotronul\" acesta aproape boem, printre \"bufoni aurii\" de carnaval venețian și \"pictori parizieni\"...\"călătorindu-și suav și desigur iremediabil tristețea\".