sordid

file...new...new page//new life în fiecare zi casa mă apasă, mă sufocă, lucrurile sunt aceleași, biroul, cărțile, geanta, mp3 player-ul, cei trei trandafiri uscați în vaza roșie în fiecare zi ne afundăm în aceeași cârciumă sordidă cu o bere și un pachet de țigări, înecați în fum și înstrăinați între aceeași oameni cu bocancii lor, cu ideile lor, cu indiferența lor. fiecare te-ar vrea altfel , altfel decât ești, eu te vreau altfel, tu te vrei altfel. în fiecare zi ești la fel. în fiecare zi ne întoarcem acasă cu metroul, noi două, între ăștia care se leagănă, se uită, adorm, se leagănă, se uită…trec stații, trec peroane, coloane cenușii, metrouri colorate cu grafitti, ușile se deschid și se închid și noi ne așteptăm destinația tolănite pe scaune roșii cu vopseaua cojită, tăcute ne întindem picioarele în același timp și ne uităm în geamul opus, una la cealaltă, fiecare la ea însăși. cele două stații pe care le mergem pe jos, prin bezna în care se văd doar luminițele colorate de Crăciun din parc, prin bezna în care se aud doar claxoane răzlețe și manelele de la florăria din intersecție tot mai încet, mai încet…ne aprindem câte o țigară și râdem în hohote de câte și mai câte inventăm într-o zi nu va mai fi la fel. în fiecare zi îmi visez scăparea din fragmentele de viață sordidă pe care o ducem cu toții. voi schimba emoticoanele/voi citi o carte nouă/nu mă voi mai juca în amestecuri cenușii de iubire și ură/ voi purta fuste mai scurte/le voi zâmbi mai des necunoscuților/ voi pune un zâmbet și peste fragmentul meu de viață într-o zi va fi altfel și ne va părea rău.