Liviu Gogu

1. Tema: Moscheia… mântuirii neamului Scopul construirii Moscheii la București Vom face o moschee cool, Că poate Turcia ne iartă, De s-o-nturna Înalta Poartă, De la Bruxelles, la

Tema: Furcile caudine Final fericit În viață vei trece, se știe, Prin furci caudine, o mie, Duc toate spre locul în care... Suspin nu-i și nici întristare. Speranțe

Tema: Senectute Revelație… tardivă Constați, la vârsta bătrâneții, Că ai trăit un lung supliciu, Fiindcă-o bună parte-a vieții, Ai fost… ba soț, ba la serviciu. Politică socială pe

Traian Demetrescu a) Tema: E toamnă iar... Pe câmpiile patriei… Vine toamna cu rod sfânt Și pe câmpuri râd în soare – Clătinându-se de vânt – Bennere cu „De vânzare”! Bogățiile

1. Tema: S' (alină) Întrucât sarea autohtonă conține 95% sodiu, iar cea de mare (de import), doar 60%... Salina noastră-i ferecată, Dar motivul stă-n picioare:

Tema: „Țăranul e pe câmp” Țăranul român Țăranul de-azi, nicicum nu-i tâmp, Câștigă, cu efort, bani buni; Din zori în seară e pe câmp, În Spania, la strâns căpșuni. În Spania, pe trei

Vântul înghețat îl lovește tăios în obrajii îmbujorați de ger, dar și de cele două sute de grame de coniac și încă vreo câteva pahare de Tămâioasă Românească, băute în restaurant, la „Dacia”, cu

Soarele se strecoară tiptil-tiptil spre asfințit plimbând conștiincios, peste șanțuri și gardurile caselor mai mult sau mai puțin procopsite, umbra lungă și deșucheată a domnului Petrescu, zis

a) Tema: "Râsul/A râde" Unui așa-zis poet De nu mi l-ar fi scos ursita În cale – ca poet – pe dânsu’, N-aș fi-nțeles ce-a vrut Nichita, Să spună cu-al lui „râsu’

a) Tema „Mizilul” - 1 epigramă Renume E-aici un paradox greu de-nțeles: Când vinul are,-n zonă, fin buchet – Că-i stors din soi de strugure ales – Mizilu’-i renumit doar prin...

E rusul azi mult mai nervos, Și ne somează cu răzbelu’; Sub „scut”, românul, radios, Zâmbește foarte... (De)vesel(u).

În credința strămoșească, De-i sărac, îi merge buhul; Dar, ferice-o să trăiască, Cică... de-i sărac cu duhul.

Când moțiunea dură vine, Să dea Guvernul jos, că-i hoț, Iar Parlamentul n-o susține, Se cheamă că-i ceva... cu moț.

Oricât de mare-i sărăcia Și-n visterie nu-i un ban, Și-s scumpe carnea și chiria, Tot se găsește un... ciolan!

Lumina din ochii tăi mari Fu dulce sclipire nebună, Un fulger născut din furtună!... De-aceea port azi ochelari.

N-aș vrea, ca acum un an, Ruj, parfum și o pomadă, Vreau, ca orice buzoian, Să-mi aduci… autostradă.

– Gata, măi Mariane! Oprește dracu’ măgăoaia și hai să mâncăm, că-mi scapără ochii-n cap de foame! îi urlă în ureche Mitiță – buldozerist, ca și el – cocoțat cu picioarele pe scara utilajului,

În a legii aplicare, Nu-i loc de negociere: Ca să n-ajungi la „răcoare”, Dai… exact cât ți se cere.

La DNA, pe scări, în sus, Vezi politruci; par necăjiți Și n-ai habar, acum, la dus, Că merg doar spre a fi... „albiți”.

Glumele și împunsăturile amicale dintre el și Ralița continuară, întărâtate când și când de Costel, până când ambele familii se așezară la masă, fiecare la umbra puțină a propriei mașini. Mâncară în

Vorbi așa încă multă vreme Neculai, lungind cuvintele, lăsând pauze lungi între propoziții ori grupuri de cuvinte și repetând obsesiv și apăsat „ajutoru’ de la Primărie”. Avea el ce avea cu

De câțiva ani buni, în casa lui Neculai Știrbu nu mai sună ceasul deșteptător, adică acea chestie rotundă, verzuie, cu cadranul îngălbenit și mărginit de cifre negre, stilizate și care are deasupra,