liviu dascalu

E bai mare in pagina asta, fiindca Platon si Aristotel au inceput sa combata activ textul tau. Ba, Platon mai face si un semn pe care Felix Grai, din nebagare de seama, l-ar putea lua drept obscen!

Nu v-am vazut, si deja mi-e dor de voi!

8. Nu definesti intentionalitatea. Greseala capitala. Hai sa le spun eu cititorilor. Constiinta inseamna, la Husserl, constiinta a ceva. Nu exista o interioritate, un subiect, gol de continut, si obiectul, exterioritatea, si necesitatea unei relatii dintre lucruri atat de diferite. Ci constiinta este \"deschisa\", in chiar forul ei intim, catre exterioritate. Heidegger exprima aceasta intuitie prin formula \"in-der-Welt-Sein\", omul e o fiinta care se afla in lume; nu la modul indiferent al unui ciocan in raport cu o para, care nu au nimic in comun, ci al unei deschideri catre fiinta lucrurilor, care alcatuieste insasi esenta omului. Nu exista mai intai un subiect, care s-ar hotari, la un moment dat, sa se indrepte spre ceva exterior, ci ne aflam, ca oameni, de la bun inceput in \"mijlocul\" lucrurilor.
9. \"pozitia pe care insusi ego-ul o mentine\". Ce e aia \"pozitie\"? Obiectul nu se \"da\" ca atare constiintei. Datul e format din o \"materie\" (hyle) senzoriala, iar obiectul o forma aplicata acesteia de catre constiinta. Termenul de \"pozitie\" exprima faptul ca subiectul are un rol activ in determinarea obiectului.
10. Noeza e latura subiectiva a actului constiintei, noema e ceea ce corespunde obiectului. Tot ceea ce spui in acel fragment in care vorbesti despre noeza si noema e prolix, uneori fara nici o legatura cu limbajul husserian. \"conceptul de perceptie este perceput, judecata este judecata\" e exemplul cel mai flagrant.
11. \"Mai degraba relatia cu lumea e dictata in avans, si ceea ce ma ghideaza pe mine in lume este noemata\". Nu e nimic dictat in avans. Daca ai fi aprofundat conceptul de reductie fenomenologica, ai fi fost in masura sa spui ceva cu sens despre \"atitudinea naturala\". Dar despre asta, dupa ce mai fumez o tigara.

1. Noesis nu e un termen psihanalitic.
2. Limbaj impropriu: \"Merleau-Ponty observa (...)\". In filosofie nu se fac observatii, ci interpretari, teoretizari; nu exista un \"dat obiectiv\" care cere sa fie observat. Insasi ideea existentei unui asemenea dat e o chestiune mult discutata si discutabila, fireste.
3. \"Asa cum observa Merleau-Ponty, intotdeauna noi experimentam mai mult decat experienta in sine.\" Nu ai dreptul sa folosesti termeni daca nu ii definesti in raport cu un anumit context. In acest caz, ar trebui sa arati diferenta dintre \"experienta\" si \"a experimenta\" la Merleau-Ponty; asta in caz ca formularea ta reia concepte ale autorului la care te referi, si nu sunt o parafraza foarte indepartata de original. In stiinta, \"experiment\" si \"experienta\" sunt termeni cu sfere foarte apropiate, daca nu chiar identice.
4. In propozitia imediat urmatoare, folosesti alti termeni pe care nu-i explicitezi - \"transcendenta\", \"imanenta\" -. In mod traditional, cei doi semnifica in mod cu totul diferit. Tu trebuie sa demonstrezi ca sub paradoxul acestei formule se regasesc intuitii filosofice valide. Merleau-Ponty si Husserl nu au intrat in constiinta publicului larg, ca sa te referi cu atata usurinta la un \"deja stiut\".
5. Putin mai departe, te referi la lucrarea \"the Ideas\" a lui Husserl. Nu exista o asemenea lucrare. Fiindca scrii in romana, trebuie sa folosesti fie titlul original, in germana, fie traducerea lui in romana. Pot sa te ajut cu prima varianta: \"Ideen zur einer reinen Phaenomenologie und einer phaenomenologischen Philosophie\".
6. In continuare, spui ca Husserl \"deja nu mai vorbeste despre acte intentionate si continut\". Nu exista \"acte intentionate\", ci \"intentionale\". \"Intentie\" este un concept filosofic forjat de Husserl, pornind de la limbajul uzual. In limba romana s-a incetatenit aceasta formulare. Mai grav este, insa, ca spui \"deja\", \"deja nu mai vorbeste de acte intentionale si continut\". Introduci un nou personaj conceptual, cu aerul ca ai vorbit despre el pe cele cinci sute de pagini dinainte. In roman o fi posibil sa rupi astfel ritmul, nu si in filosofie.
7. \"descriu esenta constiintei asa cum o privim azi\", e o eroare grosolana: astazi constiinta e privita in tot atatea feluri cati filosofi sunt, aproape. Parca ai face parte din ilustra traditie a materialismului dialectic: doar marxistii spun \"asa cum privim azi fenomenul acesta\". \"Noi, cei care stim\".
Nu imi face nici o placere sa corectez lucrari de control, asa ca o sa iau o pauza de o cafea, si o sa revin cu noi observatii.

E un poem prin care ma surprinzi. Arati un mare curaj stilistic, dar si o anumita virtuozitate. Nu ti-am citit decat o parte din poezii, asa ca nu puteam sa-mi permit sa generalizez, dar Cheevas a facut-o inaintea mea: cred ca abordezi un stil diferit, aici. Iti este straina complicarea imaginii prin incifrarea asociatiilor ori printr-un joc riscant cu hazardul (la modul suprarealist). Preferi sa exploatezi, de regula, resursele expresiei directe a lirismului, si, probabil datorita vocatiei tale extraliterare, tii la mare pret simplitatea si bunele sentimente poetice.
Asa ca noutatea vine, acum, printr-o infuzie (controlata bine) de prozaism. Noutatea se manifesta \"geometric\", experimentand \"suprafete\" si \"volume\", nu \"aritmetic\", ca la multi altii, ce fac eforturi de codificare (uneori ascunzand, astfel, deficitul de sens).
Cred ca daca o sa mergi pe panta asta, si nu neaparat in forma asta, poti spune mult mai multe decat pana acum.

Draga Felix, poezia mea nu a fost scrisa in argou. E si destul de veche, mai veche decat cuvantul argotic \"aburi\". Am evitat sa o postez tocmai simtind interferenta nociva cu acel \"aburi\", si ca e posibil sa fiu acuzat ca incerc sa \"aburesc\" cititorii.

desi promitator ca epigramist
vesnic tanar si... Felix
a sfarsit putin cam trist
eufemistic - a dat chix -

Multumesc pentru feed-back. Am operat cateva modificari la trei dintre haiku-uri (primul, al treilea si al cincilea), am eliminat unul dintre ele (cel prea \"facut\", si mie mi se parea la fel). Ma mai gandesc, si poate ca doua dintre cele doua poezii modificate vor disparea si ele.
Vad ca ai apreciat haiku-urile mai riscante, care mi-au venit mai spontan in minte, si in privinta carora nu aveam repere de gust certe (fiind mai noi, ca substanta). Intuitia era acolo, bineinteles, dar \"celalalt\" din mintea mea tacea. Sau se prefacea ca tace. O poezie, sau un text literar, in genere, se scrie cu mai multe voci lirice, si mai multe repere. In timp vocea celuilalt e mai sigura, pentru simplul motiv ca esti tu insuti celalalt pentru cel care a scris textul.
Poeziile mai putin riscante imi spun in mod clar ceva, singura problema era tocmai limpezimea lor. Uneori e nevoie de o sursa exterioara de hotarare pentru a renunta la asemenea texte.

Fiindca nu stiu cum as putea sa te intreb altfel: pe cand noi poezii?

\"maine
mugurele timpului\" imi aminteste de un poem scurt de la 16 ani, care \"dateaza\" stilistic (naivitate), dar, mai ales, moral:

maine
o roza ce n-a strapuns, inca, seara
cu mireasma ei

\"apusul
dimineata zeului noptii\", de un altul, tot de atunci

\"zori\"
soarele mi-atinge tamplele
cu o mana alba
cu o mana neagra

\"valurile\" tale, de cele ale mele
ganduri de maluri de nisip
topindu-se in valurile marii
- parul iubitei
Poezie care dateaza si ea, fireste. Si mai ales n-ar fi pe placul lui Dan Mitrut, care are ce are cu \"gandirea\", in haiku.

Eu inca nu stiu cum sunt poemele tocmai postate. In mod normal, mi-as da seama peste luni sau ani, pana cand le-as putea comenta (cum am facut-o cu unele poeme vechi). Dar nu mi-e teama ca o sa ma compromit in fata cititorilor mei.

Te astept, Laurentiu, unde-s mai multi scriitori de haiku puterea creste, ca si la epigramisti.

Poezia incepe foarte bine, dar decade intr-o proza vinovata care spune multe, dar, pe plan liric, nimic.

Poem tulburator.
\"Ce rece si oarba e marea\" e doar cel mai intens fior al acestuia.
Imi aminteste de definitia poeziei a lui Emiliy Dickinson: o stare de frig care nu trece niciodata. \"frigul\" e o obsesie a poeziilor lui Florian Silisteanu, ma indoiesc, insa, ca ar fi ceva livresc, doar.

Iata cum se poate scrie despre ingeri. Gata cu fictiunile castrate despre acele receptacole ale sentimentelor narcisiace de gingasie. F.S. nu merge insa pana la a-l tara prin noroi pe sus-numitul personaj (gest prin care poeti fara inspiratie vor sa acorde o concretitudine contrafacuta unor simboluri ale neputintei poetice).
Multa gratie, usurinta, din nou. In acest stil se poate scrie despre orice.

De asemenea, mai ai timp sa citesti inca o data Dictionarele, Enciclopediile, Rezumatele de pe Internet, pentru a vedea daca putinele informatii gasite indreptatesc dezlantuirea speculativa a eseului tau. Eu cred ca nu.
Consider ca eseul tau e un exemplu prost de literatura de idei, si pentru a descuraja orice tentativa inspirata de demersul tau imi propun sa arat toate neajunsurile textului tau.
Cred ca mai ai timp sa urmezi sfatul lui Radu Herineanu, si sa-ti retragi textul, pentru o minutioasa cercetare.

Neisa, intrucat am terminat o facultate de filosofie, un masterat in teorii ale interpretarii si sunt doctorand in Dupafizica (meta inseamna si \"dupa\", in greaca; \"Metafizica\" a fost un titlu improvizat de comentatorii aristotelici pentru a desemna un corpus de texte filosofice posterioare redactarii Fizicii), as putea sa-mi dau cu parerea despre textul tau. Dar ar fi o munca fara nici un fel de satisfactii sa critic greseli izbitoare nu doar de scriere a unor cuvinte ci si de elaborare a unei fraze. Un filosof trebuie sa stie ca nu e nici o graba, nicicand, cand filosofezi, asa ca nu o inteleg pe a ta. Citirea acestui text a fost o experienta de-a dreptul frustranta.
Iti mai dau un ragaz, pana maine, sa faci curatenie in acest editorial.

Furie de multe ori prea lizibila, construita, demonstrata. Nu gesticulatia in sine ma deranjeaza; chiar se poate scrie un poem doar din \"atitudine\", intr-o fuga de sine perpetua (fuga de interiorizare, reflectie, de orice fel de \"nucleu metaforic\" al textului). Doar ca \"fuga de sine\" are mai mult succes cand stii de ce anume fugi. In buna parte, fuga de sine dintr-un poem bun e trucata. Tu nu prea oferi acel \"sine\". In final ai o remuscare pentru ca nu o faci si oferi o trimitere catre copilarie, dar nu e acolo, stii bine. E un loc comun al visurilor despre tine insati, il intalnesc mereu, dar nu e \"sinele\".
Sa o iau altfel. Un mare dansator a vrut sa arate, unor profani, sensul unui dans, in ciuda stranietatii miscarilor sale. Fara sa-i anunte, a executat programul sau pe o melodie diferita, mai intai. L-am urmarit aproape socat. Aveam un sentiment intens de absurd, credeam ca despre asta \"e vorba\". A doua oara, pe muzica potrivita, \"sinele\" acelui dans, totul a capatat sens; era vorba de singuratate, suferinta si de alt fel de absurd. Fuga de sine era intr-un subtil joc cu apropierea.
Ca experiment, e o poezie interesanta. Simt ca ai furia creatoare necesara unui poem cu adevarat interesant.

Poezie agreabila. \"Gustand, pe indelete, stea cu stea\", ar putea deveni un slogan al celor dornici de stelute, de pe site: \"Sa gustam, pe indelete, stea cu stea\". Si de stelute de raspuns. \"tacerile pe buze de ascet\" ar fi o metafora a felului in care se justifica, de obicei,donarea stelutelor (\"cu ochii inchisi\"). Atat despre comentatorii ascetici (tacerea e o forma de asceza, o stim). Poezia, repet, e bunicica. Fara \"ronde sinergii\". Acel \"consecvent\" din primul vers e amuzant. Binedispune.

1.27
2.Sunt vested, Doamna
3.S-o crezi tu

A bon entendeur, salut!

Haiku-ul nu presupune cautarea cu orice pret a ineditului. Tu vrei neaparat sa dai un nou sens \"luminii noptii\". Ei bine, poezia ta nu are priza la imaginarul meu.
Iti recomand sa lasi haiku-urile sa se invecheasca, un timp. Vei vedea, mai tarziu, ca o poezie la care vibrai foarte mult se raceste, in timp, pana la a nu mai provoca nici o reactie emotionala.
Daca imi citesti poeziile scurte, vei vedea cata dreptate am sa-ti dau un asemenea sfat: cele mai bune sunt cele selectionate, \"vechi\", grupate dupa atmosfera, decantate. Cele noi nu spun mai nimic.

LOG, nu cumva esti unul din parodistii consacrati de pe site, sub \"acoperire\"?
Sunt flatat de atentia pe care ai acordat-o poeziei mele. Aduci chiar ceea ce-i lipseste, nu doar ritmul, ci si un plus de umor. Cred ca impreuna, la viitorul concurs, am putea fi in stare de fapte mari. Dupa un asemenea inceput, cei parodisti vestiti au motive sa se teama!!!
Spune-mi, te rog, daca esti de acord, in principiu, am putea comunica pe mail, apoi.

Rada, nu vad ce s-ar putea reprosa organizarii. Te rog sa accepti sa te implici si la viitorul concurs. Tin neaparat sa arat, impreuna cu LOG, ca echipele mai slab cotate pot deveni campioane.

Jupp, ti-am inteles, acum, perfect punctul de vedere.

Interviul cu mosiu Radu Campeanu mi-a placut. Nu fiindca politicienii o merita, iar bietul om de pe strada dimpotriva. E pur si simplu arta, acolo. Imi aduc aminte ca radeam de se scutura monitorul (si eram intr-un net cafe). E un Caragiale trecut prin Ionesco, ca sa ma exprim pedant si neinspirat.
In ultima vreme cand comentez incerc sa ofer directii si spre alte texte ale autorului la care ma refer. Referintele astea functioneaza si ca reclama mascata (pentru nou venitii de pe site: \"Dialoguri politice 1\").