vis cu adolescent

imi place, desi imi suna vag cunoscut. e aerisita si sensibila-lenesa-detasata.

te astept in continuare pe chat.

in strofa a IIa ma deranjeaza contrastul intre primele doua versuri prin care te adresezi ei si versurile 3 si 4 prin care vorbesti singur...vorba Monicai (a nimanui) repetitia acestei L. devine obsesiva...eu as separa versurile cu pricina...

\"daca nu vom gasi....\"
\"daca nu vom putea...\" apoi lasi asa, in coada de peste, nu-ti termini ideea...

dar ai cateva imagini frumoase in strofele I, II, III...

un text slab, care debuteaza cu o cadenta promitatoare (\"iubito
la fundul tau rece
in patul ca un tarm scufundat\"), insa care se pierde in hatisul de banalitati al poeziei moderne (lumea de beton, mugurii de asfalt, nu se poate nu se poate) si ajunge la liman cu chiu cu vai intr-un tranca-tranca adolescentin (\"daca nu vom putea sa radem
impreuna si un plans mut ne va obliga
sa ne tinem respiratia
si cuvintele
pana vom uita de ce suntem impreuna

tu esti departe nu te gandesti la mine
sper sa ma visezi \")

deranjeaza lipsa unei cursivitati atat la nivelul imagistic (exceptie face surprinzator de inspiratul fragment \"sper sa ma visezi
un adolescent frumos cu carnea alba
niciodata trist vesel nicicand
atat de viu incat sa
palesti in somn\") cat si formal (\"acolo undeva respira\"), care lasa loc unei impresii generale de \"incropeala\" pentru un surogat sensibil de text poetic construit in jurul fragmentului mai sus mentionat, si care in opinia mea merita repetat si salvat din mrejele maculaturii care-l inconjoara.


sper sa ma visezi
un adolescent frumos cu carnea alba
niciodata trist vesel nicicand
atat de viu incat sa
palesti in somn

Uneori nu te poti apara de viciul poetizarii; asta mi s-a intamplat si mie.
Comentariul, f. lucid, va fi o piesa in radarul interior, de acum inainte; de aceea iti multumesc, Alex.