Dreptul la Poezie

… Nu cred să fi fost o altă sintagmă mai potrivită decât aceasta, care să sintetizeze în deplinătate întâmplarea literară, care a avut loc sâmbătă, 18 iunie, la Casa Municipală de Cultură din Roșiorii de Vede! În această formulă a poetului Florea Miu, invitat alături de poetul Florea Burtan, la întâlnirea Asociației Culturale „Mileniul 3” cu poeți de pe site-ul „www. poezie. ro „ din București, Craiova, Alexandria, Giurgiu și Roșiorii de Vede se află neștirbit sensul acelor ore sublime care s-au petrecut aici, în orașul de pe Vedea.

Pare, la o primă evaluare estetică, semnul curat al entuziasmului unor tineri care respiră pentru a crea frumosul și trăiesc întru frumos, ignorând cenușiul cotidian, care ne sufocă și ne risipește ființa. Este încă o dovadă că nu întotdeauna ceea ce apare în presa culturală este și merituos.

Iată că s-a coagulat un curent în poezia de expresie românească care are toate șansele să ocupe un capitol important în evoluția lirică din primul deceniu al celui de-al treilea mileniu. Este, altfel spus, un fenomen cultural, care, chiar dacă vine din… eter, stârnește pasiuni, controverse, ipoteze și scenarii dintre cele mai diverse, tensiuni, respingeri și acceptări, adică tocmai ceea ce înseamnă acel moment unic și profund pe care-l provoacă istoria ca să ne verifice înălțimea spirituală.

De altfel, însăți tema întâlnirii a incitat și inflamat spiritele (în limita argumentului solid și verificat de experiența proprie). În fapt, întrebarea (nicidecum retorică!) – „Suportul virtual – instrument de lucru sau finalitate?”(în conceperea poeziei, desigur) – a pornit dialogul sub semnul controversei.

Mai cu seamă că, după ce au citit din creațiile lor poeții Bogdan Geană, Radu Herinean, Ana Suter, Cătălian Vieru, Livia Ștefan, Mădălina Maroga, Ioan Peia, Dan Tristian, Adriana Marilena Simionescu, Ion Mihăilă, Liviu Nanu, s-a văzut, în liniile de forță ale versului, că fenomenul care se manifestă pe internet este cât se poate de…pământean.

Ba mai mult, m-aș grăbi să notez că în sine păstrează o mare calitate lirică demnă de antologiile exemplificatoare care definesc profilul sacru al poeziei. Mă gândesc că chiar în interiorul acestui sistem de creație, cu ale sale avantaje incontestabile (iuțeala lecturii, formidabila rapiditate a comunicării poetice, verificarea critică a acesteia la fel de rapidă, numărul mare de cititori, ușurința de-a reveni asupra textului neinspirat, și câte altele!) se manifestă tendințe diferite.

Am simțit, de pildă, cum o parte dintre cei care scriu poezie pe acest site au intrat sub incidența procesului de „clasicizare”, împinși de o altă generație cu ale sale motive și structuri poetice „uneori violente” (G. Tutcălău), dar mereu insolite. Nu e neaparată nevoie să epatezi, ci să izbutești să încarci cuvântul cu valoare estetică..

Acest sens s-a impregnat în atmosfera boltită peste cei adunați în jurul acestei mese. Poetul Adrian Firică, de exemplu, a risipit, cu rafinament și eleganță, orice reticență privitoare la „poezia de pe calculator”, marcând pas cu pas drumul de la „virtual”, la real, de la poezia virtuală (după opinia mea termen destul de ambiguu și parcă nici adevărat întru-totul), la poezia adunată pe filă de carte. Sigur, cele două formule sunt practicate și de cei aflați acum, la Roșiori, în dialog.

Așa fiind, poetul Florea Miu a încercat să construiască puntea de trecere între cele două… maluri poetice. Ei bine, cred că a izbutit pe deplin, cu meșteșug împletind memoria vie a poeziei cu expresia ei estetică, acceptând dreptul la poezie pentru toți cei chemați de dorul de-a spune cât de frumoasă este lumea și noi toți…

Între acestea, să zicem secvențe, pe care le-am înșiruit într-o palidă și neîndestulătoare schiță de portret al poeziei, s-au așezat momentele muzicale susținute de prof. Corneliu Oprea de la Liceul Teoretic „Constantin Noica” din Alexandria, de prof. Angela Desculțu Oprea de la Școala Generală „Mihai Viteazul” din aceeași capitală de județ, cu al lor învățăcel Octavian Drăgan, care este proprietarul unor însușiri muzicale de excepție.

A fost clipa când muzica și poezia s-au îmbrățișat, dovedind că în spirit diferențele sunt părelnice. Nici o mare diferență între acordurile din Bach, Mozart și versul poeților în carne și oase de prin rețelele internetului.

Și nici acum n-am fi rotunjit destul acest regal poetic, dacă n-am adăuga expoziția de carte organizată de d-na Irina Stoica, bibliotecara responsabil a Bibliotecii Municipale „Gala Galaction”, care a ales imaginea cărții ce poartă semnăturile poeților roșioreni, pe de-o parte, iar pe de alta, ce a „virtualilor” care au coborât în carte. Și mai apoi acel moment pe care l-a creat eleva Mihaela Popescu de la Colegiul Național „A.D. Ghica” din Alexandria, care a recitat versuri ale Emiliei Dabu și ale lui Florea Burtan.

Așa a fost. Cum spunea și dl. prof. Constantin T. Ciubotaru, președintele Asociației Culturale „Mileniul 3”, care a condus ostilitățile cu umor sau, altădată, cu ironie, „am pierdut timpul frumos”. Astfel s-a împlinit dreptul la poezie.


Cititi si acest articol