Adevărul circulă liber prin oraș,
merge pe sens interzis, traversează pe roșu,
pășește pe lângă, neobservat,
când amintirile s-au prea depărtat.
Face grimase dacă ii faci umbră,
iar realitatea
Stau față în față cu tine, apoi cu mine, apoi iarăși cu tine… până reușești să-mi tai respirația într-un mijloc de spirală… Dă-mi drumul Șarpe, dacă mai vrei și mâine să sorbi dulce veninul, oricum
Nu mai mi-aduc aminte nimic
…din întâmplările trăite.
Am uitat cuvintele toate
și privirile și săruturile minunate
și confuziile cu regretele,
dorințele… și visele chiar... daa !!
nu mai e
Înțeleg că ai vrut să mori înaintea mea, Ceyx, să mi te arăți psihedelic, de cum se joacă dimineața cu raze, pe pleoapele mele. Þi-ai făcut cuib printre ideile mele și te joci fericit. Dacă sunt
Sa mă arunc îmi ceri, în
Sufletul tău ca marea,
Poate că aș pluti în sarea
Dulce acrișoară, dar valurile
M-ar duce departe, unde nu arde
Nimic pământesc.
Îl înjur o dată, adânc,
în gând…
de mamă, de tată, de toți strămoșii care l-au născut,
să-i pot săruta decantat, un început.
Nu m-ar surprinde precar, din furii
sfârșitul lumii,
sm să răspund
Iubitul meu ronțăie caramele,
își umple ziua gura cu ele,
noaptea îmi deseneaza flori pe mătase,
crâmpeie de gânduri, în suflet rămase.
Îmi dăruie tandru origami de hârtie,
mâine îmi scrie un
LO