În spațiul ce-mi rămâne
dintre oftică și povară,
în timpul ce-am pierdut
și cel al apei de la moară,
mă chinuiesc cu gândul și cu pasul
pentru a nu știu câta oară.
Nu-mi spuneți și nu-mi
\"Gira, gira, non ti ferma\"
cine stie ritmul pizzicatei te cunoaste,
demon ce traiesti in inima focului
si in para dragostei.
\"Gira, gira, non ti ferma\"
te cunosc nebunii
si femeile
Amintirea ta--un univers de durere
Tăcerea mea--poticnire de destin.
Astăzi nu mai vreau, nu mai aștept,
Nu mai pretind bucata mea de cer
S-o înfășor în bucata mea de viață.
Îți las
...Inaintez pe sub castanii de langa Cinema cu o vioara intr-o mana si cu tine in gand.
Te chem, nimeni nu stie. Ce are-a face?
Si daca-ai veni...N-are a face!...
Chemarea in sine imi da
Ce mi-au cerut anii si nu le-am dat,
ce lungi prelungiri de inconstient
am retezat cu luciditatea apelor constientului?
Lumini de nemurire ar putea zambi
de dincolo de aura Marele Sihastru
in
Vezi, anii ne-au inrait prea tare,
inimile ne-au intrat in zodia mortii,
oaspeti nepoftiti ne suntem noua insine;
tu cu tine,
eu cu mine,
ceilalti cu ei insisi,
fiecare in parte cu un os de
La sufletul acestei cascade
ne asezam ca ingeri de piatra,
asteptand sa ne pogoare aripile
dinspre valurile alunecoase
asemeni spinarilor de delfini.
Sa ne iubim aici, in verticalitate de
E toamna pana sub calcaie,
e ultimul menaj de vreme;
in linistea cu ceata de tamaie
cad frunze ruginite prea devreme.
Se arcuiesc in zborul necesar
puhoi de pasari intrupate-n aripi
si
E anotimpul cand ne privim in ochi
si ne imbogatim
cu inca o imbratisare de adio.
Eu-chiar si aici- voi ramane a ta,
Tu-acolo-nu stiu de nu-mi vei trada
noptile, si diminetile,
si
am intors inca o fila;
dincolo de marea iubire scrisa acolo,
viermii vor ingurgita mereu solipsismele
celor parasiti.
cafea, tigari si privirea ta-
in fiecare zi ma adapam din ele;
te
Ma dezbrac in cerul tau
ca o floare-n nemurire,
cad petale si ma scutur
si de ultimul meu zeu.
Cand la umbr-acestei clipe,
eu ma lepad chiar pe mine,
tare-as vrea sa ma renasti
si
Eram intr-o stea,
noi doi, desfigurati de chipul
pamantean
al cerului...
Invatam alta perspectiva
dimensionala;
ochii tai puteau fi o planeta,
piciorul meu un meteorit,
totul putea fi
Pe la colturi, prin taverne,
ploaia curge, vantul cerne
fulgi de putregai...si geme
vinu-n damingene.
Un oracol striga-n munte,
de durere cresc carunte
frunzele si flori de mac
si
Rosteste-ma iar si iar
cu fiecare sarut,
plamadeste-ma tot altfel
cu fiecare imbratisare
si reaseaza-mi fiinta
cu fiecare gand;
ma cheama Eva
si-mi place
sa ma renasti
la
Se desprind din nepasarea
soarelui plapand de toamna
zboruri lungi de vrabii sure
cochetand cu departarea.
Suduie pe strazi o doamna,
vantul prinde sa le-njure,
greierii racnesc in
Credeam in anii care ne-au despartit,in clipele supreme in care n-ai fost alaturi de mine decat cu gandul... pentru ca inca mai credeam in minunile spiritului, care isi construieste fiinta si aura pe
Este scrum ce-mi sorbi din vine,
este dor de dor ce tine
trupu-ncatusat de tine,
serpi incolaciti de mine...
Este foc ce arde-n suflet,
in carare,-n al tau umblet.
Este
doi sori se incalzeau
in pulberea caii lactee;
muzica sferelor risipite in nemasurat
cauta masura inceputurilor...
si se nastea incet o planeta
pe nota sol
si alta pe do...
si
Stii de ce traiesc eu pentru tine?
pentru ca mai sunt munti
si ape de trecut pana la tine,
si curcubee din culori
ale departarii
de privit impreuna,
si suspine ale marilor si
Limbile de foc
isi ard nemurirea undeva
la portile portului,
nimeni n-a avut curajul
sa le incerce suferinta,
sau daca au incercat-o,
ea s-a inecat in valuri
fara speranta
Sa nu vorbim despre noi,
dinspre rasarit se vor naste balauri
si infometati vor sfasia Calea Lactee;
sa nu vorbim despre noi,
la margine de drumuri
se desteapta zorile
si or
