Poezie
E anotimpul...
1 min lectură·
Mediu
E anotimpul cand ne privim in ochi
si ne imbogatim
cu inca o imbratisare de adio.
Eu-chiar si aici- voi ramane a ta,
Tu-acolo-nu stiu de nu-mi vei trada
noptile, si diminetile,
si zilele
ce-ti poarta numele.
clipele fara tine
sunt mici imperfectiuni
ale timpului.
As vrea, dintr-o rasuflare,
sa rostesc toate gandurile
care te-ar intoarce,
dar drumul tau face parte din mine:
ca sa nu te-alung,
departarile te cheama...
si ca sa te chem inapoi,
am ramas singura.
pasii mei, fara tine,
trec pe langa
viata.
013.239
0
L