Poezie
Limbile de foc
1 min lectură·
Mediu
Limbile de foc
isi ard nemurirea undeva
la portile portului,
nimeni n-a avut curajul
sa le incerce suferinta,
sau daca au incercat-o,
ea s-a inecat in valuri
fara speranta reintoarcerii.
Nimeni nu mai sta pe tarmuri
pentru a incerca apa
cu degetele picioarelor,
pescarii au pierdut pestele
din adancuri,
luna si-a pierdut razele
in tulburatoare valuri
de meduze...
Incerc sa suflu
peste nemarginirea marii
si mi-e frica:
malul imi inghite rasuflarea,
vantul imi ravaseste gandurile,
eu am pierdut ca si ceilalti
un fel de a fi.
Si limbile de foc poate ca
ar mai vrea sa-si arda nemurirea
din prea plinul meu...
013.406
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liliana Matei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Liliana Matei. “Limbile de foc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liliana-matei/poezie/42098/limbile-de-focComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
-----
Striga ochiul
Sfaramat de
Mirat,
De trei cantece de
Cocos,
In lacrimi.
Ah,
Mirare sfanta de
Moise,
Nici tu,
Nici tu,
Si tu...
Ploaie dureroasa cu
Pumnii muscati la
Gura,
Os cheie la poarta...
Iisuse
Ne iarta!
De la
Umbletul pe ape,
La o Piata Romana,
Doar
Navoade de piatra!