Poezie
joe în rol principal
1 min lectură·
Mediu
joe e la prima masă îmi face cu mâna
voi undeva mai în spate vă uitați in scrumieră
și câteodată la bec
ușa e larg deschisă
intră cine vrea pleacă cine n-are ce face
unul s-a spânzurat de o sticlă
altul mai deștept doarme doar până mâine
joe e trist molfăie un ardei
apoi îl invită la dans
chiar dacă e pe jumătate mâncat
azi nu se bea alcool
de trei zile e post si lună plină
primarul și-a dat demisia
câinii au fugit si ei din sat
cu un taxi negru
(miroase ciudat poate n-au ajuns prea departe)
popa trage clopotul
să se știe că el are rezerve
si nu dă la nimeni
joe s-a gândit să sape o groapă
dar e târziu
053.826
0
neputintele, suntem un “popor vegetal”, ne ungem painea cu
vise dulci si balansam, dansam asemeni lui joe cu ardeiul…
cand il aduci pe joe si-l pui in rol principal, cred ca
vrei sa subliniezi, sensul unei vieti …lipsita de sens,
joe e redat inedit, el poate fi ipostaza emfatica a unui
zeu ce are probleme de contemporaneitate cu lumea, sau poate
… care nu are probleme cu lumea din moment ce el e propriul
lui zeu…
mi-a placut stilul despuiat de podoabe, poemul creaza imagini reale de un ludic-ironic.
te citesc cu placere, cand ma voi putea debarasa macar un pic de liric si de obsesii... o sa fac un curs intensiv cu
poezia ta:))
cu apreciere
Anana