Poezie
Veșnicie
1 min lectură·
Mediu
Mi-e sufletul rece și-i frig oriunde mă duc,
Mi-s gândurile toate demult amorțite,
Pe talpă și umbrele toate se-ascund
Nu recunosc drumu-napoi, nici-nainte.
Sunt obosit de ziua de mâine și nici n-a venit,
Mi-s anii întinși numărați în calendare.
Dar eu mă supun aripi să-mi deschid, dacă pot,
Dar știu, până la Tine e Cale!
Știu Domnul meu,
Eu nu mai aștept ziua de mâine,
Că sigur e mult prea puțin
și ieri, și mâine, și anii.
Eu știu că veacul e-al meu
Că Tu, la capăt de zile
răsfiri viața mea
și-o prefaci
în Iubire.
Mi-e gândul sălbatic și nopțile toate-s cuminți,
Iar râsul nu, nu-l cunosc, nu se poate
Să-l strâng, să-l rostesc, să-l accept,
Nu, nu, fără Tine-i doar moarte.
Știu Domnul meu,
La Tine, când Cerul mă cheamă
E-acasă că veacul ce-l știu pe-de-rost,
L-am trăit repetat odinioară.
Dar știu Domnul meu,
Nici mâine, nici ani, nu contează
Când în pumn de țărână am strâns
Mâna Ta,
Mâna Ta caldă.
00678
0