Poezie

Viață confiscată

radiografie C.N.

1 min lectură·14 iulie 2015

Mediu

Am împrumutat și astăzi o zi tot pentru unii,

Pentru acei care îmi poartă roba și dosarele,

Și ceasurile oprite de fiecare dată când

Ciocanul mai pocnește o dată pentru un nou verdict.

Trăiesc și astăzi o zi cu chirie și plătesc și în somn,

Cu nesomn, în somnifere de când

Cronica insomnie s-a găzduit fără acord

În creierul mic.

Și azi plătesc darea prin sălile de judecată

Pe timp de caniculă.

Într-o intersecție, cândva, am vrut să mă fac medic

Dictându-mi inima milă pentru sărmani

Și dragostea pură pentru umanitate,

Dar am ales

Iar viața se răzbună zilnic de atunci

Confiscându-mi anii.

Ce să aștept?

Timpul să îmi smulgă clipele înapoi?

Viața să îmi dezlege voința?

Ziua să-mi împrumute intersecția înapoi?

Ce să aștept?

Mă supun nedreptății egoismului meu pe care îl înghit,

Îl îmbrățișez,

Îl sărut.

Îl sărut ignorând zilele când pe furiș

Mă ucide.

002.220

Lidia Muraru. “Viață confiscată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lidia-muraru/poezie/14074896/viata-confiscata

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.