reflecții

Există în om ceva ce nu poate fi definit, și orice-aș spune ar defini doar rolul, niciodată esența lui. Un gust întâlnit o singură dată, convertit într-o amintire, te va priponi în capcana comparației, a neputinței, a unei deznădejdi, a împlinirii mușcate. Te rezemi de gândul trecut și îți fuge orizontul chiar atunci când credeai că l-ai atins. Și fugi, și cu atât cât soarele coboară spre apus cu tot atât umbra ta crește acoperindu-ți pașii prezenței din trecut.