descriere

Mănunchi de zile sorbite de miez dantelate cu seri îndelungi îmbibate-n miros de cafea caldă și-amară. Buchete de gânduri împletite-n albastru; un soi de gângureală în limba uitată de timp; un miez de viață mușcată. Neterminate de veacuri, strivite de timp atârnă silabe simple de tot; da și nu și niciodată altele. Pe Tine într-o călimară te strâng te-apăs cu creionul dorindu-te să-mi urci pe silabă. Oh, pe Tine te-aștept Cuvânt zdrobit de însuși degetul meu pe o pagină albă ca apoi să te strâng, să te mut, și plângând să te-așez pe inima goală.