Răgaz

Despletesc ziua pe înserate și-aștept nesătul să mă culc. Sunt zâna de sticlă sau înger de piatră sub pielea de noapte, desculț. Scarmăn din gânduri grămadă și simțuri strunesc pe-nserat. Sub lupa de iarbă și ochi de petală văd ziua rămasă în prag. Strig parcă tot ce-mi lipsește de-o zi, de o vreme, de ani. C-o mână întinsă, cu alta legată chem viață în noapte și iad.