Paradigmă

Aud culorile împroșcându-se reciproc. Dansează sunetul pe degetele din lumina tăcută. Clipirea se dilată într-un anotimp de nuanțe târzii Și aud amarul de catifea vizibil parfumat sub umbre. Azi născocesc simțurile insuficiente și irelevante Pentru haosul niciodată destul din ziua de mâine.