Interzis

Am închis ușa cu toate că nu e nimeni să mă caute. Am tras zăvorul, l-am proptit în zid pe dinăuntru. Poezia ta e ochiul care mă urmărește când nu-i nimeni acasă. Cuvântul tău e fructul interzis pe care-l apuci cu ambele mâini mușcându-l hapsân când nimeni nu te vede. Am închis ușa. Am tras zăvorul. Am citit poemul tău pe furiș. Un ochi mă caută pofticios. Gura mi-e umedă. Ai spus ceva? Mă doare.